Astm alergic: cauze, simptome, diagnostic și tratamente

Prezentare generală a astmului alergic

Astmul alergic este o afecțiune respiratorie cronică caracterizată prin suprareacția sistemului imunitar la alergeni specifici. Astmul alergic este o afecțiune respiratorie cronică care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Este un subtip de astm care este declanșat de expunerea la alergeni, ceea ce duce la inflamație și constricție a căilor respiratorii. Acest articol își propune să ofere o imagine de ansamblu cuprinzătoare a astmului alergic, inclusiv cauzele, simptomele și opțiunile de tratament disponibile. 

 Este esențial ca persoanele cu astm alergic să înțeleagă condițiile, simptomele lor și opțiunile de tratament disponibile. Persoanele cu astm își controlează efectiv simptomele, împiedică exacerbarea și, în general, îmbunătățesc calitatea vieții lor, făcând schimbări în stilul de viață, aderarea la un plan de acțiune și colaborarea cu specialiști în domeniul sănătății. Pentru cei care suferă de astm alergic, cercetările actuale în domeniu au potențialul de a duce la mai multe îmbunătățiri. 

Înțelegerea cauzelor astmului alergic este crucială pentru strategiile eficiente de prevenire și management. O predispoziție genetică, sensibilizarea alergenilor, regregarea imunologică, expunerile de mediu, hiper-responsabilitate căilor respiratorii, obezitatea și declanșatorii profesioniști contribuie la dezvoltarea și exacerbarea astmului alergic. 

Astmul legat de alergie este influențat semnificativ de factorii genetici. Oamenii au mai multe șanse să dezvolte astmul în sine dacă au un istoric familial al bolii sau alte boli de alergie. Numeroase gene, inclusiv cele implicate în controlul imunologic, hiper-reactivitatea căilor respiratorii și dezvoltarea pulmonară, au fost legate de fiziopatologia astmului alergic. Mutațiile din aceste gene influențează tendința unei persoane pentru răspunsuri alergice și eventuala dezvoltare a astmului.

Astmul cauzat de alergii este frecvent declanșat de expunerea profesională la numeroase substanțe chimice. Din cauza expunerii la iritanți sau alergeni precum substanțe chimice, praf sau fum, anumite profesii, cum ar fi agricultura, prelucrarea lemnului și fabricarea chimică, prezintă un risc mai mare. O pondere semnificativă a bolilor de astm cu debut la adulți este cauzată de factori profesioniști. Acești stimuli de la locul de muncă pot provoca hiper-responsivitate a căilor respiratorii și inflamație persistentă pentru persoanele sensibile.

Astmul se caracterizează prin episoade recurente de respirație de respirație, respirație, etanșeitate în piept și tuse. Tusea eliberează spută din plămâni, dar este dificil de eliminat. Datorită cantităților crescute de globule albe eozinofile, se pare că se recuperează în timp ce se recuperează după un episod de astm (exacerbare). De obicei, simptomele se agravează noaptea, dimineața, după exerciții fizice sau pe vreme rece. 

Diagnosticul astmului alergic implică de obicei o combinație de istoric medical, examinare fizică și teste specifice. Testarea alergiei ajută la identificarea alergenilor specifici care declanșează simptome de astm. Există două tipuri principale de teste de alergie: teste ale pielii și teste de sânge. Testele pielii implică înțeparea pielii cu cantități minuscule de alergeni și observarea unei reacții alergice. Testele de sânge măsoară nivelurile de anticorpi specifici (imunoglobulină E sau IgE) produse ca răspuns la alergeni.

Medicul efectuează ocazional un test de provocare pentru a confirma diagnosticul astmului alergic. Aceste teste includ expunerea pacientului la potențiali alergeni într -un cadru sigur, păstrând în același timp simptomele și funcția pulmonară.

Deși astmul nu este vindecat, simptomele sunt de obicei reduse. Găsirea cauzelor astmului, cum ar fi fumul de țigară, animalele de companie sau alte alergii și evitarea expunerii la acestea sunt cele mai eficiente tratamente de astm. Utilizarea medicamentelor este recomandată dacă reducerea declanșatorului este insuficientă. Farmaceuticele sunt alese, printre altele, pe baza severității bolii și cât de des apar simptomele. 

Utilizarea bronhodilatoarelor este recomandată pentru reducerea temporară a simptomelor. Nu este nevoie de alte medicamente pentru pacienții care se confruntă cu atacuri sporadice. Corticosteroizii inhalați cu doze mici sunt sfătuiți dacă este prezentă o boală cronică ușoară (mai mult de două atacuri pe săptămână), deși antagoniștii leucotriene orale sau stabilizatorii de celule mast sunt, de asemenea, o opțiune. O doză mai mare de corticosteroizi inhalați este dată persoanelor care experimentează atacuri zilnic. Când o exacerbare este moderată sau severă, sunt adăugate corticosteroizi orali la aceste terapii. 

O parte esențială a controlului astmului a fost evidențiată ca sensibilizarea condiției și implementarea unui plan de acțiune documentat. Este probabil util să oferiți sesiuni de instruire care includ informații în special în starea unei persoane. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, factorii de risc includ fumatul de tutun, poluarea aerului, iritanții chimici precum parfumul și prevalența bolilor respiratorii inferioare trebuie să fie redusă. Limitarea expunerii unei femei la fumat în timp ce este însărcinată, alăptare și mai multă expunere la îngrijire de zi sau familii mari sunt alte inițiative potențiale, dar niciuna dintre acestea nu a avut Dovezi adecvate care trebuie sfătuite pentru această indicație.

Ce este astmul alergic?

Astmul alergic este o afecțiune respiratorie caracterizată prin inflamație și dificultăți de respirație sau etanșeitate a căilor respiratorii. Inflamarea căilor respiratorii apare atunci când membrana mucusului și căptușeala căilor respiratorii umplute cu lichid se umflă și se constrânge. Bronhospasmul apare atunci când mușchii care înconjoară căile respiratorii se strâng și se constrâng în efortul de a menține căile respiratorii deschise. Pacienții sunt lăsați cu o tuse, se potrivește cu respirație, presiunea în piepturi și lipsa respirației. Alergiile și astmul sunt două tulburări foarte diferite. Dar sunt strâns asociați unul cu celălalt. Este crucial să înțelegem că nu toate persoanele cu astm au și alergii. În plus, nu toți cei care au alergii au și astm.

Un sistem imunitar hiperactiv este prezent la persoanele cu tulburări alergice. Sistemele lor imunitare răspund la lucruri care sunt în general în siguranță. Aceasta este denumită o reacție alergică.

Se crede că un amestec de factori ereditari și de mediu contribuie la astmul alergic. Când vine vorba de debutul astmului, genetica joacă frecvent o influență importantă. Un istoric familial de astm sau alergii ridică potențialul dezvoltării astmului. Prin urmare, este crucial să înțelegem istoricul familial al pacientului.

Cercetătorii au descoperit că persoanele cu astm alergic sunt de obicei mai tineri și sunt mai susceptibili de a testa pozitiv pentru alergenii pielii decât cei cu astm non-alergic. Astmul alergic se găsește cel mai frecvent la genul feminin decât la sexul masculin.

Astmul legat de alergie este influențat semnificativ de factorii genetici. Oamenii au mai multe șanse să dezvolte astmul în sine dacă au un istoric familial al bolii sau alte boli de alergie. Numeroase gene, inclusiv cele implicate în controlul imunologic, hiper-reactivitatea căilor respiratorii și dezvoltarea pulmonară, au fost legate de fiziopatologia astmului alergic. Mutațiile din aceste gene influențează tendința unei persoane pentru răspunsuri alergice și eventuala dezvoltare a astmului.

Sensibilizarea la anumiți alergeni este unul dintre principalii factori care contribuie la astmul alergic. Acești alergeni includ acarieni de praf în casă, polen, dander de la animale, microbi din mucegai și alimente specifice. Atunci când acești alergeni sunt expuși celor care sunt expuși riscului, sistemele lor imune generează o reacție mai puternică, ceea ce duce la inflamația căilor respiratorii și bronhoconstricția. Debutul și agravarea astmului alergic sunt ambele influențate de o varietate de factori de mediu. Simptomele astmului sunt agravate de alergeni în aer liber, cum ar fi polenul și poluanții aerului, inclusiv fumatul, materia de particule și compuși organici volatili (COV). În plus, infecțiile respiratorii virale agravează simptomele preexistente ale astmului sau cresc șansa de a-l obține, în special la copiii mici.

Este dificil să se distingă între astmul alergic și non-alergic. Acest lucru se datorează faptului că ambele tipuri de simptome de astm, cum ar fi tusea, respirația șuierătoare, etanșeitatea toracică și lipsa respirației, sunt aceleași. Principala distincție este că astmaticii alergici prezintă de obicei simptome după respirația unui alergen. Pacienții astmatici alergici dezvoltă erupții cutanate sau alte simptome alergice non-respiratorii.

O abordare în două papi este adesea recomandată la tratarea astmului alergic. Atât astmul, cât și alergiile trebuie tratate.

Există numeroase opțiuni de terapie cu alergii. Antihistaminele sunt faza inițială pentru tratarea astmului alergic. Moleculele eliberate în timpul reacțiilor alergice, cum ar fi histamina, sunt blocate de medicamente antihistaminice. Aceste medicamente sunt utilizate după cum este necesar, deși în funcție de alergen, funcționează în mod obișnuit cel mai bine dacă sunt luate zilnic în timpul sezonului de alergie.

Pacienții cu astm sunt tratați cu o serie de medicamente. Unele medicamente împiedică sau reduc inflamația căilor respiratorii. Alții opresc răspunsul alergic care duce la simptome. Alții ușurează respirația și tusea, ceea ce facilitează respirația. Unii indivizi cred că astmul poate fi depășit, cu toate acestea, acest lucru este incorect. Nu depășiți cu adevărat astmul, chiar dacă simptomele dvs. dispar cu timpul, deoarece astmul poate duce la schimbări în căile respiratorii.

Cu toate acestea, unii oameni depășesc unele alergii, sau mai precis, corpurile lor nu reacționează la anumiți alergeni la fel de puternic.

Cum diferă astmul alergic de alt tip de astm?

La nivel mondial, milioane de oameni suferă de boli respiratorii cronice cunoscute sub numele de astm. Provoacă simptome, inclusiv tuse, respirație, respirație și etanșeitate în piept, deoarece căile respiratorii sunt inflamate și îngustate. Există mai multe forme diferite de astm, dar astmul alergic se remarcă pentru declanșatorii săi și reacțiile imunologice care stau la baza. Cu accent pe cauzele, simptomele, diagnosticul și tratamentele disponibile, acest articol încearcă să analizeze caracteristicile unice ale astmului alergic în comparație cu alte tipuri de astm. 

Astmul alergic, cunoscut și sub denumirea de astm extrinsec, este un subtip de astm care este declanșat în primul rând de alergeni. Acești alergeni includ acarieni de praf, picături pentru animale de companie, polen, spori de mucegai și anumite alimente. Astmul alergic este cea mai frecventă formă de astm, reprezentând aproximativ 60-80% din toate cazurile de astm.

Răspunsul imunologic de bază este una dintre principalele caracteristici ale astmului alergic. Expunerea la alergeni provoacă o suprareacție a sistemului imunitar la cei cu astm alergic. Când sistemul imunitar stabilește că un alergen este periculos, eliberează substanțe, inclusiv histamine, leucotriene și citokine. Simptomele de astm sunt aduse de aceste substanțe, care irită și restrânge căile respiratorii.

Spre deosebire de alte tipuri de astm, astmul alergic este adus doar de alergeni. Aceste alergii diferă de la persoană la alta, includ frecvent lucruri precum polenul, pălăria de animale de companie, acarienii de praf și mucegaiul. Când o persoană care suferă de astm alergic este expusă acestor declanșatori, sistemul lor imunitar răspunde și începe procesul inflamator în căile respiratorii.

Semnele astmului alergic sunt identice cu cele ale altor forme de astm. Acestea includ respirația, etanșeitatea pieptului, lipsa respirației, tuse și dificultăți de respirație. Cu toate acestea, în comparație cu declanșatorii de astm non-alergic, simptomele de astm alergic devin de obicei mai severe după expunerea la alergeni specifici. 

O examinare fizică minuțioasă, o analiză a istoricului medical și teste specializate sunt utilizate pentru a diagnostica astmul alergic. Alergenii exacti care provoacă simptome de astm pot fi determinate cu ajutorul testării pielii alergice sau a testelor de sânge. Aceste teste evaluează concentrațiile de anticorpi de imunoglobulină E (IGE) particulari produse ca răspuns la diferiți alergeni.

Similar cu alte forme de astm, astmul alergic este tratat prin concentrarea pe gestionarea simptomelor și evitând atacurile de astm. Medicamentele controlor pe termen lung, cum ar fi corticosteroizii inhalați, modificatorii de leucotriene și beta-agoniști cu acțiune lungă, sunt frecvent utilizate cu inhalatori de urgență cu acțiune scurtă pentru a oferi o ușurare instantanee în timpul atacurilor de astm. În plus, se poate recomanda să se ia măsuri de prevenire a alergenilor, inclusiv utilizarea acoperirilor de saltele, curățarea de rutină și excluderea câinilor din dormitor. Imunoterapia cu alergeni, uneori denumită focuri de alergie, este o metodă distinctivă de tratare a astmului alergic. Pentru a desensibiliza sistemul imunitar în timp, acest tratament include expunerea pacientului la creșterea constantă a dozelor de alergen. La unele persoane cu astm alergic, imunoterapia cu alergeni ajută la reducerea simptomelor și la nevoia de medicamente.

Un atac sever de astm și consecințe potențial fatale rezultă din astmul alergic dacă nu este gestionat în mod corespunzător. Lucrând îndeaproape cu profesioniștii lor din domeniul sănătății, persoanele cu astm alergic trebuie să creeze un plan de acțiune pentru astm care să abordeze gestionarea eficientă a medicamentelor, verificările periodice și recunoașterea și evitând declanșatorii.

Astmul alergic este comun?

Da, în anumite zone demografice și geografice, astmul alergic este mai răspândit decât alte tipuri de astm. Conform Raportului global de astm 2018, există 300 de milioane de bolnavi de astm la nivel global, astmul alergic fiind cel mai frecvent tip. Conform studiilor, multe cazuri de astm sunt de origine alergică în țări industrializate precum Statele Unite și Europa, până la 90% din cazurile de astm la copii și 50% până la 70% din cazuri la adulți au avut sensibilizare alergică.

În ultimii ani, astmul alergic a devenit mai frecvent, în special în rândul tinerilor și în mediile urbane. Numeroase cauze, cum ar fi creșterea expunerii la alergeni de mediu, modificări dietetice și ale stilului de viață și scăderea diversității microbiene, sunt responsabile pentru această creștere. Mai mult, întrucât cei care au antecedente familiale de alergii sau astm sunt mai susceptibili să dezvolte astm alergic, predispoziția genetică contribuie și la afecțiune. 

Pentru cei care suferă de astm alergic, calitatea lor de viață este semnificativ afectată. Este legat de simptome repetate, restricții asupra activității fizice, probleme de somn și un risc mai mare de reapariție astmatică inflamația căilor respiratorii cronice crește riscul de a dezvolta diverse tulburări respiratorii, inclusiv boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), precum și plămâni pulmonar pe termen lung daune și scăderea funcției pulmonare. În plus, astmul alergic, în special la copii și adolescenți, are un impact psihologic și emoțional semnificativ, inclusiv anxietatea, disperarea și izolarea socială. 

În plus, astmul alergic are un impact financiar semnificativ atât asupra pacienților, cât și a sistemelor de asistență medicală. Costurile medicamentelor, programările la medic, vizitele la ER și șederile la spital sunt exemple de costuri directe. Ca urmare a lipsei de muncă sau a zilelor de școală și a productivității mai scăzute a muncii, apar costuri indirecte. Costurile asociate cu astmul depășesc 80 de miliarde de dolari anual doar în SUA.

Strategiile de gestionare a astmului alergic includ reducerea expunerii la declanșatori, menținerea controlului simptomelor și evitarea recurenței utilizând așternutul care este rezistent la alergii, scăparea de covoare și menținerea curățării periodice va ajuta la limitarea expunerii la alergeni la domiciliu. Modificatori de leucotriene, beta-agoniști cu acțiune lungă, corticosteroizi inhalați și imunomodulatori sunt câteva exemple de terapii farmaceutice. Aceste medicamente ajută la reducerea inflamației, la reducerea tensiunii căilor respiratorii și la îmbunătățirea capacității pulmonare.

S -a demonstrat că imunoterapia, în special imunoterapia cu alergeni subcutanate sau sublcutane, este benefică în ușurarea simptomelor alergice și modificarea cursului bolii. Pentru a desensibiliza treptat sistemul imunitar, acest tratament include acordarea pacienților cu doze progresiv mai mari de alergeni.

Programele de autogestionare și educație sunt esențiale pentru a ajuta persoanele cu astm alergic să înțeleagă și să le controleze starea. Elemente importante de autogestionare pentru astm includ planuri de acțiune pentru astm, monitorizare a simptomelor de rutină, măsurători ale fluxului de vârf și utilizarea adecvată a medicamentelor de salvare. În plus, crearea unei atmosfere de susținere la școală și o muncă în care declanșatoarele de astm sunt menținute la minimum îmbunătățește foarte mult bunăstarea persoanelor care suferă de astm alergic.

Care sunt cauzele astmului alergic?

Înțelegerea cauzelor astmului alergic este crucială pentru strategiile eficiente de prevenire și management. O predispoziție genetică, sensibilizarea alergenilor, regregarea imunologică, expunerile de mediu, hiper-responsabilitate căilor respiratorii, obezitatea și declanșatorii profesioniști contribuie la dezvoltarea și exacerbarea astmului alergic. 

Astmul legat de alergie este influențat semnificativ de factorii genetici. Oamenii au mai multe șanse să dezvolte astmul în sine dacă au un istoric familial al bolii sau alte boli de alergie. Numeroase gene, inclusiv cele implicate în controlul imunologic, hiper-reactivitatea căilor respiratorii și dezvoltarea pulmonară, au fost legate de fiziopatologia astmului alergic. Mutațiile din aceste gene influențează tendința unei persoane pentru răspunsuri alergice și eventuala dezvoltare a astmului.

Astmul cauzat de alergii este frecvent declanșat de expunerea profesională la numeroase substanțe chimice. Din cauza expunerii la iritanți sau alergeni precum substanțe chimice, praf sau fum, anumite profesii, cum ar fi agricultura, prelucrarea lemnului și fabricarea chimică, prezintă un risc mai mare. O pondere semnificativă a bolilor de astm cu debut la adulți este cauzată de factori profesioniști. Acești stimuli de la locul de muncă pot provoca hiper-responsivitate a căilor respiratorii și inflamație persistentă pentru persoanele sensibile.

Mai jos sunt prezentate câteva cauze ale astmului alergic: 

1. Polen 

Polenul joacă un rol semnificativ în astmul alergic, care este un tip de astm declanșat de expunerea la alergeni specifici. Când sunt expuși la alergeni, căile respiratorii se umflă și îngustă, provocând simptome, inclusiv etanșeitatea toracică, tuse, respirație șuierătoare și lipsa respirației. La cei care sunt vulnerabili, polenul, un alergen frecvent al aerului, poate provoca sau agrava simptomele astmului alergic. 

Polenul este un alergen comun care este eliberat de plante, în special copaci, ierburi și buruieni, în timpul ciclului lor de reproducere. Datorită dimensiunilor mici și ușurinței dispersiei aeriene, aceste particule minuscule traversează ușor distanțe mari și ajung la sistemul respirator. 

Oamenii care au astm alergic vor experimenta o reacție imunologică atunci când respiră în particule de polen, deoarece sistemul lor imunitar interpretează polenul. Ca reacție la expunerea la polen, sistemul imunitar creează anticorpi speciali denumiți imunoglobulină E (IGE). Acești anticorpi se atașează de mastocite, care se găsesc în diferite organe precum căile respiratorii.

În urma unei a doua întâlniri cu polenul, anticorpii IgE legați de mastocite identifică alergenul și provoacă producerea mai multor substanțe, inclusiv histamină. Histamina și alți mediatori din căile respiratorii declanșează reacții imunologice, cum ar fi inflamația, bronhoconstricția (îngustarea căilor respiratorii) și creșterea producției de mucus. 

Severitatea simptomelor de astm alergic variază în funcție de sensibilitatea individului la polen, de cantitatea de expunere la polen și de alți factori. Nivelurile de polen din mediu tind să fie mai mari în anumite anotimpuri, cum ar fi primăvara și toamna când plantele își eliberează polenul. Prin urmare, persoanele cu astm alergic se confruntă adesea cu exacerbări sezoniere ale simptomelor lor, cunoscute în mod obișnuit ca astm alergic sezonier.

2. Acarieni de praf

Acarienii de praf sunt dăunători minusculi, asemănătoare insectelor, care trăiesc în medii calde, umede și se hrănesc cu celulele moarte ale pielii oamenilor. Oamenii nu detectează acarienii de praf pentru că sunt prea mici. Nu sunt paraziți care să irite mușcăturile pielii sau să se îngroape în corpul nostru. Oamenii care sunt alergici la acarieni de praf sau praf, reacționează de fapt atunci când respiră în particule de praf care includ proteine ​​din corpuri moarte, urină sau fecale de acarieni de praf. Acarienii de praf provoacă umflarea nazală și alergia la praf.

În aproape fiecare casă, acarienii de praf se găsesc în mod natural. Cel mai crucial element în evaluarea dacă o casă are o cantitate mare de acarieni de praf este umiditatea. Acest lucru se datorează faptului că acei acarieni iau umezeala din aer, deoarece acarienii de praf nu beau apă așa cum fac oamenii. Acarienii de praf nu pot înflori în medii uscate precum deșerturile.

Alergenii cu acarieni de praf nu rămân adesea în aer, spre deosebire de alergenii pentru animale de companie. În schimb, alergenul se leagă cu ușurință de praf sau fibre. Alergenii de acarieni se lipesc de covoare, haine de dormit, perne, canapele și scaune, draperii și alte suprafețe care acționează ca colonii. Majoritatea contactului de alergie la acarieni de praf se întâmplă în timpul somnului.

Pentru persoanele care au astm, acarienii de praf sunt unul dintre principalele declanșatoare interioare. Persoanele cu astm, cei care sunt alergici sau sensibili la acarieni și cei care trăiesc în case în care acarienii de praf sunt efecte de experiență în domeniul sănătății. Episoadele de astm rezultă din expunerea la alergeni de acarieni, care provoacă simptome ușoare de alergie la severe. Ochii apoși, un nas curgător și strănutul ocazional sunt posibile simptome ale astmului alergic ușor. În situații severe, problema persistă și provoacă strănuturi în curs, tuse, congestie, presiune pe față sau chiar un atac sever de astm. Episoadele de astm sunt mai susceptibile să apară la persoanele cu astm care sunt alergici la acarieni de praf.

Fiziopatologia alergiei acarienilor de praf implică sensibilizarea mediată de IgE. Această reacție hipersensibilă este o reacție de hipersensibilitate de tip 1 în care celulele Helper CD4 + și T stimulează celulele B pentru a face anticorpi IgE specifici antigenului, care este alergenul de acarieni de praf. Celulele mastocite și celulele bazofile din sânge au receptori FCERI la care se leagă IgE. Acum, anticorpii IgE specifici de alergen sensibilizează celulele mastocite și celulele bazofile. Celulele legate de IgE se încrucișează atunci când sunt expuse din nou la aceiași alergeni, ceea ce provoacă descompunerea acestora. Manifestarea clinică a alergiei de acarieni de praf este determinată de eliberarea markerilor inflamatori. Sensibilizarea vieții timpurii la alergenii cu acarieni de praf are ca rezultat o tranziție de la astmul alergic la alergic. 

4. Spori de mucegai 

O matriță este o formă de ciupercă care eliberează spori în atmosferă. Când există umiditate sau o atmosferă umedă, mucegaiul crește pe aproape orice. Matrițele se găsesc atât în ​​interior, cât și în exterior. Mucegaiul provoacă simptome alergice și, în consecință, alergice de astm. 

O reacție alergică la mucegai apare imediat. Cu toate acestea, uneori rezultă simptome care apar mai târziu. Simptomele de astm se agravează de -a lungul timpului ca urmare a acestui lucru, inclusiv nasul îndesat. Oamenii au o alergie la mucegai dacă simptomele lor se agravează frecvent într -un mediu umed, moale sau mucegai, cum ar fi un subsol. 

Vara și toamna, matrițele în aer liber declanșează frecvent simptomele alergiei. Dar în clime mai calde, mai umede, reacția alergică are loc pe tot parcursul anului. Problemele de alergie pe tot parcursul anului sunt aduse de matrițele interioare.

Ocazional, o afecțiune cunoscută sub numele de aspergiloză bronhopulmonară alergică afectează unii oameni. În această situație, mucegaiul sau ciuperca provoacă o reacție alergică, precum și un răspuns inflamator (umflare) la plămâni. Similar cu simptomele de astm, există șuierări semnificative, tuse, etanșeitate toracică și respirație.

Ciupercile alimentare, cum ar fi cele găsite în fructe uscate, sos de soia, oțet și mese precum ciupercile, rareori induc simptome alergice nazale, oculare sau respiratorii. Impactul direct al alimentelor asupra vaselor de sânge este un motiv comun pentru reacțiile la ciuperca alimentară.

O substanță chimică naturală numită histamină, de exemplu, este prezentă în alimentele fermentate (cum ar fi vinul). Când pacienții au o reacție alergică, celulele de alergie eliberează histamină. Histamina reacționează la alimente și declanșează reacții alergice. 

4. Dander de animale

Un factor important în astmul alergic este Dander Animal. Danders de animale sunt fragmente microscopice de piele, păr, blană sau pene care sunt expulzate de animale precum pisici, câini, rozătoare și păsări. Când aceste particule alergene sunt respirate, cei care sunt alergici la ele pot experimenta reacții alergice.

Persoanele care sunt expuse la Dander Animal pot experimenta sensibilizarea, o afecțiune în care sistemele lor imunitare sunt anormal de sensibile la alergenii din Dander. Sistemul imunitar produce anumiți anticorpi, cunoscuți sub numele de anticorpi de imunoglobulină E (IgE), împotriva alergenilor animale care duc la sensibilizare. Această sensibilitate se dezvoltă după rezultatul unei expuneri prelungite la dlande de animale. 

Indivizii care sunt sensibili la Dander Animal experimentează o reacție alergică atunci când intră în legătură cu ea. Anticorpii IgE specifici se leagă de alergenii din Dander PET, activând mastocitele, care sunt celule imunologice. Histamina este una dintre moleculele chimice pe care le eliberează celulele mastocite care provoacă inflamație și constricție a căilor respiratorii. Simptomele de astm, cum ar fi tusea, respirația șuierătoare, etanșeitatea toracică și lipsa respirației sunt determinate de aceste reacții.

Alergenii pentru animale sunt transferați pe diferite suprafețe, inclusiv mobilier, covoare și îmbrăcăminte. Această contaminare încrucișată duce la expunere chiar și în mediile în care animalele nu sunt prezente, deoarece alergenii sunt transportați pe aceste suprafețe și devin aeriene atunci când sunt perturbate, declanșând simptome de astm.

Minimizarea expunerii și evitarea atingerii sunt cele mai bune metode de a trata o alergie la animale de companie. Când este în preajma animalului este inevitabil, oamenii evită să se lipească de animale de animale, asigurându -se că toate mobilierul, covoarele și îmbrăcămintea sunt curățate imediat și frecvent după contact. Când o persoană a intrat în contact cu animalul direct, spălați mâinile sau chiar face o baie. Pentru a reduce cantitatea de alergeni în aer, trebuie să desemnați o zonă ca zonă fără animale de companie și să utilizați curățători de aer.

5. Excresinguri de gandaci

Cea mai frecventă boală cronică la copii este astmul, care este o problemă în creștere a sănătății clinice și publice. De la 7,3% în 2001 la 8,4% în 2010, prevalența astmului în Statele Unite a crescut. Peste 300 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de astm, care este responsabil pentru o singură fatalitate din fiecare 250. Cu toate acestea, cauza acestei apariții în creștere nu este încă pe deplin cunoscută. 

A devenit clar că interacțiunile dintre anumite variabile genetice și factorii de mediu din viața timpurie joacă un rol semnificativ în dezvoltarea astmului. Antigenii de gandaci sunt răspândiți și s -a demonstrat că expunerea și sensibilizarea sporesc morbiditatea astmului. În special în rândul copiilor din interiorul orașului cu astm, expunerea la alergeni de gandaci pare să aibă un impact mai mare asupra morbidității astmului decât acarienii de praf sau alergiilor pentru animale de companie. 

Conform studiului de astm și alergie (NAAS), casele din zonele cu o prevalență mai mare de astm au mai mulți alergeni de gandaci în praful lor de pat decât cele din zonele cu prevalență mai mică a astmului. 

Extractul brut de gandaci este utilizat pentru a identifica alergia la gandaci prin testarea pielii și/sau determinarea IgE specifică la alergeni de gandaci. S-a demonstrat că nivelurile de IgE specifice de alergeni de gandaci sunt conectate cu expunerea la alergeni la indivizii care au dezvoltat sensibilizare, precum și o varietate de semne inflamatorii, fiziologice și clinice. 

La fel ca mulți alți alergeni interiori/exteriori (cum ar fi acarienii de praf de casă, ciupercile, polenul și danderul de animale), particulele de excremente de gandaci pot intra în plămâni prin instalarea pe cavitățile nazale sau orale, unde pot provoca inflamație de tip alergic prin alergeni- Daune epiteliale induse sau prin contact direct cu celulele epiteliale.

În plus față de activarea directă a celulelor epiteliale, alergenii de gandaci pot provoca, de asemenea, eliberarea lor de citokine și chemokine (cum ar fi TSLP, IL25, IL33 și TGF-1), care atrag celulele inflamatorii la căile respiratorii afectate de alergeni pentru vindecarea și reducerea inflamației.

Există anumite alimente sau aditivi alimentari care pot provoca astm alergic?

Da, unii pacienți cu astmatici au și alergii alimentare. Cu toate acestea, chiar dacă simptomele alergiilor alimentare seamănă cu un atac de astm, cu toate acestea, alergiile alimentare provoacă ocazional atacuri de astm. Reacția alergică a organismului la alimente se numește reacție de anafilaxie. Reacția anafilaxiei provoacă aceleași simptome ca și astmul, cum ar fi șuierărea, tuse și lipsa respirației. În plus, anafilaxia are ca rezultat anxietate, probleme de stomac, probleme de circulație, ochi apoși sau mâncărime și eczeme ale pielii. În reacțiile anafilaxiei mai severe, moartea este de asemenea posibilă. 

Orice hrană are potențialul de a provoca o reacție alergică la o persoană. Cu toate acestea, alimentele comune la care oamenii au alergii includ nuci, ouă, grâu, lapte, crustacee și soia. Alergiile alimentare sunt destul de neobișnuite și au ca rezultat indigestie.

De fapt, sulfitele, un ingredient alimentar obișnuit, declanșează un atac de astm sau simptome de astm, în special la persoanele cu astm sever, de lungă durată. Spre deosebire de reacțiile de alergie, care implică anticorpul IgE (imunoglobulină), cercetătorii medicali nu știu cum sulfitul produce simptome de astm. Cartofii procesați, creveți, fructe uscate, bere și vin au toate compuși sulfit. Principalele alimente care conțin sulfite, care declanșează simptome de astm, sunt vinul și berea. Glutamat monosodic (MSG), drojdie și alți aditivi dietetici agravează, de asemenea, simptomele de astm. 

Salicilații sunt responsabili pentru reacțiile alergice. Salicilații sunt o substanță care se află în mod natural, găsită în pasta de roșii, miere, bere și cafea, dar nu sunt adăugate la mâncare. Aspirina este un salicilat și aproximativ 10% dintre pacienții cu astmatici sunt susceptibili la aceasta.

Majoritatea oamenilor nu se confruntă cu reacții alergice sau nu obțin simptome de astm de la aditivi dietetici. Înțelegerea ingredientelor alimentare și validarea experiențelor altora este crucială, deoarece doar un procent mic de oameni experimentează de fapt reacții alergice. Produsele chimice și aditivii alimentari nu sunt identificați ca alergeni la ambalajele alimentare, cu excepția sulfitului, dar încă le puteți găsi în lista de ingrediente. Asigurați -vă că discutați acest ingredient alimentar cu medicul dacă credeți că o masă pe care nu o recunoașteți este responsabilă pentru astmul dvs. sau o reacție alergică.

Cum poate fumul de țigară sau poluarea aerului poate provoca alergeni alergici?

Poluarea aerului și fumul de țigară sunt două elemente comune de mediu care dăunează sănătății oamenilor. Deși legătura lor cu bolile respiratorii și cardiovasculare este bine cunoscută, cercetările recente indică faptul că acționează ca alergeni, provocând reacții alergice la cei care sunt sensibili.

Poluarea aerului și fumul de țigară sunt acum recunoscute ca factori importanți de mediu care influențează debutul și severitatea reacțiilor de alergie. Este crucial să se reducă expunerea la acești compuși periculoși, din cauza capacității lor de a interfera cu funcția imunologică, de a provoca inflamație și de a facilita intrarea alergenilor în sistemul respirator. Oamenii diminuează influența fumului de țigară și a poluării aerului asupra alergenilor alergici și sporesc bunăstarea generală a celor care sunt predispuși la alergii prin stabilirea unor politici eficiente de sănătate publică, creșterea cunoștințelor și adoptarea de măsuri pentru a le evita. 

Fumul de țigară conține numeroase substanțe nocive, inclusiv nicotină, monoxid de carbon și compuși organici volatili (COV). Conform cercetărilor, aceste ingrediente conțin proprietăți imunomodulatoare care cresc șansa de sensibilizare alergică. Conform studiilor, expunerea la fumul de țigară ar putea crește dezvoltarea anticorpilor IgE, ceea ce face ca oamenii să fie mai predispuși la reacții alergice. Mai mult, celulele T reglatoare, care sunt esențiale pentru păstrarea toleranței imunologice și pentru evitarea alergiilor, funcționează mai puțin eficient în prezența nicotinei. 

Poluarea aerului este un amestec complex de particule (PM), gaze și diverse substanțe toxice emise din vehicule, industrii și surse naturale. Particulele, în special PM2.5 și particulele ultrafine, a fost legată de sensibilizarea alergiei și de agravarea alergiilor preexistente. Acești spori facilitează intrarea alergenilor în sistemul respirator prin transportarea lucrurilor precum polenul și sporii fungici. Ei încep reacțiile imunologice după ce au fost respirați, provocând sinteza IgE și eliberarea de citokine pro-inflamatorii.

Există numeroase moduri prin care poluarea aerului și fumul de țigară provoacă sensibilitate alergică. În primul rând, acestea provoacă stres oxidativ și inflamație în căile respiratorii, afectarea integrității epiteliului respirator. Alergenii sunt capabili să interacționeze cu celulele imune atunci când funcția de barieră este perturbată, permițându -le să intre în țesuturi mai profunde. În al doilea rând, sistemul imunitar înnăscut este activat atât de fum de țigară, cât și de poluarea aerului, ceea ce încurajează un răspuns imun părtinit de Th2. Această schimbare către Polarizarea imunitară TH2 favorizează producția de IgE și dezvoltarea reacțiilor alergice.

Mai mulți pași trebuie făcuți pentru a reduce riscul de reacții alergice aduse de fumul de țigară și poluarea aerului. În primul rând, reglementările și programele care să ajute oamenii să renunțe la fumat sunt cruciale pentru a preveni expunerea la fum de țigară. În plus, încurajarea utilizării energiei mai curate și adoptarea limitelor mai puternice ale emisiilor de surse industriale ajută la scăderea nivelului de poluare a aerului. Calitatea aerului interior este îmbunătățită prin utilizarea dispozitivelor de filtrare a aerului, ventilație suficientă și mai puține bunuri de uz casnic care emite COV. 

Care sunt simptomele astmului alergic?

Recunoașterea simptomelor astmului alergic este crucială pentru diagnosticul precoce, tratamentul eficient și rezultatele îmbunătățite pe termen lung. Mai jos sunt enumerate câteva simptome comune ale astmului alergic. 

Unii bolnavi alergici de astm au probleme gastrointestinale, cum ar fi refluxul, balonarea și durerea în abdomen. Anumite declanșatoare, cum ar fi stresul, medicamentele particulare sau bolile care stau la baza bolii de reflux gastroesofagian (GERD), fac ca aceste simptome să devină evidente. Cu toate acestea, pentru a evalua simptomele particulare și pentru a identifica cauza care stă la baza, este important să vorbiți cu un practicant de asistență medicală.

Este important să consultați un medic dacă o persoană are un disconfort abdominal sever sau persistent pentru a obține un diagnostic și tratament adecvat. Un expert medical va putea evalua simptomele, va efectua orice teste necesare și va oferi recomandări specifice pe baza condițiilor particulare.

1. Anxietate

Anxietatea și astmul alergic interacționează în mod obișnuit, rezultând o interacțiune complexă între sănătatea fizică și cea mentală. La cei cu astm alergic, alergenii provoacă un răspuns imunologic care stabilește un lanț de evenimente care cresc nivelul de stres și anxietatea. Îngrijorarea persistentă de a avea un atac de astm și restricțiile asociate asupra activităților de zi cu zi determinate de astmul alergic au un efect negativ grav asupra sănătății mintale a unei persoane. Anxietatea înrăutățește simptomele de astm alergic, provocând hiperventilare și bronhoconstricție.

La persoanele cu astm alergic, o serie de variabile duc la o creștere sau agravarea anxietății. În primul rând, caracteristicile neregulate ale episoadelor de astm și frica corespunzătoare de sufocare provoacă multă anxietate. Durerea mentală provocată de percepția unei amenințări pentru propria viață sau de viața persoanei dragi începe un ciclu de îngrijorare și anxietate. În plus, restricțiile puse în aplicare de astmul alergic, cum ar fi evitarea unor locuri sau activități specifice, provoacă izolare socială, stima de sine scăzută și anxietate sporită.

În plus, sistemele creierului și neurotransmițătorului sunt afectate direct de inflamația cronică și de regregarea imunologică asociate cu astmul alergic. Conform studiilor, citokinele pro-inflamatorii care sunt generate în timpul reacțiilor alergice afectează sistemele de neurotransmițător care controlează starea de spirit, ceea ce face mai probabile sentimentele de anxietate. Mai mult, deoarece corticosteroizii au efecte adverse psihologice, utilizarea lor în tratamentul astmului crește potențial anxietatea.

2. Oboseală

Oboseala este un simptom frecvent al persoanelor cu astm alergic, deși este de obicei mascat de simptomele respiratorii mai vizibile. O serie de factori joacă un rol în apariția sa, deși mecanismele exacte care provoacă oboseală asociate cu astmul alergic nu sunt pe deplin cunoscute.

Datorită simptomelor nocturne ale astmului alergic, cum ar fi dificultățile de tuse și respirație, modelele de somn sunt perturbate. Aceste perturbări provoacă un somn slab, ceea ce provoacă epuizare în timpul zilei și niveluri scăzute de energie. 

Atacurile de astm determină constrângerea căilor respiratorii, ceea ce îngreunează respirația. Aceasta duce la un aport mai mic de oxigen, care ar priva țesuturile și organele de oxigen ale corpului. Lipsa de oxigen provoacă oboseală, deoarece este necesară generarea de energie. Diverse molecule și citokine sunt eliberate ca urmare a unei reacții imunologice aduse de inflamația cronică legată de astmul alergic. Aceste substanțe chimice au capacitatea de a răspândi simptome de rău și oboseală în întregul corp.

Calitatea vieții unui individ este foarte afectată de oboseala în astmul alergic. Oboseala constantă face dificilă exercitarea și implicarea în activități fizice, ceea ce limitează implicarea în activități sociale și zilnice. În plus, perturbă funcția cognitivă, afectarea focalizării, a memoriei și a productivității generale. În plus, un ciclu de oboseală fizică și mentală este creată de prezența problemelor respiratorii și a oboselii, care scade motivația și crește nivelul de stres.

3. Tuse 

O tuse cronică este un alt semn comun al astmului alergic. Această tuse este uscată sau însoțită de producția de mucus. Este adus de alergeni sau exerciții fizice și pare să se întâmple mai des noaptea sau dimineața devreme. În plus, bolile respiratorii și expunerea la iritanți precum fumul sau mirosurile puternice înrăutățesc tusea.

4. Scurtarea respirației

Persoanele care au astm alergic s -ar putea simți respirație sau au probleme de respirație. În funcție de pacient și de apariția declanșatorilor, severitatea acestui simptom variază de la minor la sever. Influența lipsei respirației asupra activității fizice și a toleranței la exerciții fizice este considerabilă. Uneori este însoțit de etanșeitatea în piept.

5. Wheezing

Wheezing este unul dintre cele mai vizibile simptome ale astmului alergic. Wheezing-ul este termenul folosit pentru a descrie un sunet de fluier care se întâmplă atunci când respiră. Din cauza inflamației și a producției excesive de mucus, aceasta este determinată de constricția căilor respiratorii. Wheezing are loc atât în ​​timpul inhalării, cât și al expirării, cu toate acestea, este mai evident în timpul expirației. Atunci când sunt expuși la alergeni sau declanșatori precum acarienii de praf, polenul, părul pentru animale de companie sau alimentele specifice, persoanele cu astm alergic raportează frecvent că abandonul lor se înrăutățește. 

6. Stratarea pieptului

Etanșeitatea toracică, care se caracterizează printr -o senzație de presiune sau constricție în zona pieptului, este frecvent adusă de astmul alergic. Este dificil să respirați adânc, deoarece se pare că o greutate mare cântărește în jos spre piept. Etanșeitatea toracică este adesea cauzată de expunerea la alergeni sau la alte declanșatoare de astm și coexistă frecvent cu alte simptome, inclusiv respirația și scurtarea respirației.

7. Dificultate de respirație

Printre diferitele simptome experimentate de indivizii cu astm alergic, dificultatea de respirație iese în evidență ca una dintre cele mai tulburătoare și debilitante. Un semn distinctiv de astm alergic este dificultatea de respirație. Se întâmplă ca urmare a inflamației și îngustării căilor respiratorii, ceea ce împiedică să intre și să iasă din plămâni. Sistemul imunitar al unei persoane astmatice alergice reacționează excesiv la anumiți alergeni, ceea ce provoacă un răspuns inflamator în căile respiratorii. Această inflamație provoacă umflarea, o creștere a producției de mucus și bronhoconstricție sau strângerea mușchilor care înconjoară căile respiratorii.

Problemele de respirație sunt agravate semnificativ de bronhoconstricție. Scurtarea respirației și sunetul de respirație distinctivă sunt cauzate de constricțiile din căile respiratorii, ceea ce îngreunează trecerea aerului. Problemele de respirație variază în intensitate de la minoră la severă și uneori pot transforma viața în pericol, necesitând asistență medicală de urgență.

Calitatea vieții unei persoane cu astm alergic este foarte afectată de dificultăți de respirație. Pentru cei cu astm alergic, acțiuni simple precum mersul pe scări, muncirea sau chiar vorbirea pot deveni provocatoare. Efortul persistent de a respira provoacă epuizare, îngrijorare și o scădere a activității fizice.

8. Respirație rapidă

Respirația rapidă, cunoscută și sub denumirea de tachipnee, este unul dintre numeroasele simptome experimentate de persoanele cu astm alergic și este o cauză majoră de îngrijorare. 

În astmul alergic, a fi expus la alergeni precum polenul, acarienii de praf sau picăturile pentru animale de companie provoacă o reacție imunologică care să inflameze căile respiratorii. Datorită umflăturii și constricției pereților căilor respiratorii aduse de această inflamație, este mai dificil pentru aer să intre în mod liber și să iasă din plămâni. Respirația rapidă rezultă din răspunsul corpului la accelerarea respirației.

În astmul alergic, respirația rapidă provoacă hiperventilare, o afecțiune marcată de un dezechilibru al aportului de oxigen și al producției de dioxid de carbon. Acest lucru duce la un sentiment de îndemânare, amețeli și furnicături în extremități. Hiperventilația agravează suferința respiratorie și, la anumite persoane, aduce atacuri de panică.

Simptomele suplimentare includ următoarele:

Simptome de rinită alergică

Simptomele rinitei alergice sau febra fânului sunt prezente frecvent la persoanele cu astm alergic. Ochii de strănut, apă sau mâncărime, un nas curgător sau înfundat și un mâncărime sau gât zgâriat sunt unele dintre aceste simptome. Combinația de rinită alergică și astm alergic este frecvent denumită „rinoconjunctivită alergică” și agravarea simptomelor respiratorii.

Erupție cutanată

Atât astmul alergic, cât și erupțiile cutanate sunt boli predominante care au o influență majoră asupra calității vieții unei persoane. În ciuda faptului că astmul alergic afectează mai ales sistemul respirator, cercetările indică o posibilă legătură între astmul alergic și erupțiile cutanate.

Cercetarea indică o posibilă legătură între astmul alergic și erupția cutanată. Există multe motive potențiale care contribuie la această asociere, chiar dacă mecanismele precise de bază sunt încă necunoscute. Reacția alergică comună la nivelul pielii și a sistemelor respiratorii este o teorie care a fost preluată. Sistemul imunitar este frecvent hiperactiv la persoanele cu astm alergic, crescând sensibilitatea lor și receptivitatea la diferiți alergeni. Erupțiile pe piele sunt o posibilă manifestare a acestei regregate imunologice.

O altă teorie se bazează pe răspunsul inflamator sistemic la astmul alergic. Studiile au demonstrat că inflamația sistemului respirator persistent duce la reacții inflamatorii la piele și la alte țesuturi corporale. Acest lucru face ca erupțiile cutanate să apară ca un semn exterior al inflamației subiacente.

Cum diferă simptomele astmului alergic la adulți și copii?

Toate vârstele sunt afectate de astmul alergic, dar există diferențe între adulți și copii în ceea ce privește semnele și manifestările clinice. Pentru o gestionare și terapie adecvată, este esențial să înțelegem aceste diferențe. 

Astmul alergic este o afecțiune respiratorie comună care afectează oamenii de toate vârstele, cu o prevalență ridicată atât la copii, cât și la adulți. Cu toate acestea, studiile arată că debutul copilăriei este mai frecvent, cu o porțiune considerabilă a persoanelor afectate continuând să prezinte simptome pe tot parcursul vârstei adulte. Astmul alergic la copii începe frecvent înainte de vârsta de șase ani, în timp ce astmul alergic la debut pentru adulți începe în mod normal după vârsta de 20 de ani.

În comparație cu copiii, adulții cu astm alergic se confruntă de obicei cu simptome mai severe și de lungă durată. Adesea tusesc, în special noaptea sau dimineața. Pacienții adulți prezintă frecvent etanșeitatea toracică, respirația și respirația. Aceste simptome sunt realizate frecvent prin expunerea la alergeni, cum ar fi acarienii de praf, polenul, pălăria de animale de companie sau alimentele particulare. Când sunt sub stres sau ca urmare a bolilor respiratorii, aceste simptome s -ar putea agrava.

Copiii cu astm alergic pot experimenta simptome sporadice și episodice. Cel mai frecvent simptom este tusea, în special după exerciții fizice sau după ce a fost expus anumitor declanșatori. La copiii cu astm, respirație șuierătoare-un sunet de fluiere ridicat realizat în timpul expirării-se aude frecvent. Constricția toracică, respirația rapidă și problemele de implicare a activității fizice sunt posibile la copiii mai mici. Alergenii, bolile respiratorii, efortul sau expunerea la fumul de tutun provoacă simptome.

Astmul alergic la adulți este însoțit frecvent de sensibilizarea la o varietate mai largă de alergeni, cum ar fi acarienii de praf, polenul, sporii mucegaiului, danderul de animale și unii alergeni ocupaționali. Tratamentul și evitarea anumitor alergeni sunt cruciali pentru controlul simptomelor, deoarece sensibilitatea la acestea are ca rezultat simptome mai severe și mai durabile.

Cele mai frecvente cauze ale astmului alergic la copii sunt adesea polen, pâlpâie de animale și acarieni de praf de casă. Simptomele anumitor alergii se agravează sau se aprind atunci când cineva este sensibil la acest alergen. În plus, alergenii alimentari precum arahide sau crustacee, care provoacă răspunsuri alergice și simptome de astm, sunt mai susceptibile să afecteze copiii decât adulții.

Adulții care au astm alergic, de asemenea, prezintă, de asemenea, rinită (febra fânului) și sinuzită. Simptomele nazale ale acestor boli, cum ar fi congestia nazală, strănutul și un nas curgător sau mâncărime, înrăutățesc simptomele de astm. În plus, afecțiunile respiratorii cronice, cum ar fi boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) sau bronșiectaza coexistă cu astmul alergic, ceea ce duce la simptome mai slabe și scăderea funcției pulmonare.

La copii, astmul alergic coexistă frecvent cu alte boli de alergie, cum ar fi rinita alergică și dermatita atopică (eczema). Aceste boli ridică probabilitatea de a dobândi astm. Pentru a gestiona corect simptomele de astm ale copiilor, este crucial să abordăm aceste comorbidități.

Corticosteroizii inhalați (ICS) sunt frecvent utilizați ca terapie de primă linie pentru a reduce inflamația căilor respiratorii în managementul farmacologic al astmului alergic la adulți. Ca supliment la terapie, sunt administrați modificatori de leucotriene sau beta-agoniști cu acțiune lungă (LaBA). Tratamentele biologice care vizează căi imune specifice sunt luate în considerare în situații extreme. Gestionarea astmului pentru adulți include schimbări importante ale stilului de viață, cum ar fi renunțarea la fumat și evitarea alergenilor.

O strategie farmaceutică similară este utilizată pentru a trata astmul alergic la copii așa cum este la adulți. Corticosteroizii inhalați (ICS) sunt frecvent recomandate pentru a trata simptomele și a reduce inflamația. În timpul episoadelor acute, beta-agoniștii cu acțiune scurtă (SABA) oferă ajutor. Gestionarea simptomelor la copii este foarte ajutată de planurile de acțiune de astm și educația pentru părinți și alți îngrijitori. Controlul pe termen lung necesită identificarea și evitarea declanșatorilor, păstrarea unei calități excelente de aer interior și implementarea unui gestionare eficientă a alergiei.

Cum diagnostică astmul alergic?

Un proces minuțios este utilizat pentru a diagnostica astmul alergic, inclusiv o revizuire minuțioasă a istoricului medical al pacientului, evaluarea simptomelor, examinarea fizică, testele funcției pulmonare, testarea alergiei și, dacă este necesar, teste de provocare. Diagnosticul precis permite profesioniștilor medicali să creeze planuri de tratament specifice care includ metode de evitare a alergenilor, medicamentelor și educației pacientului, îmbunătățirea managementului și a calității vieții pentru persoanele cu astm alergic.

Primul pas în diagnosticarea astmului alergic implică obținerea unui istoric medical detaliat și efectuarea unei evaluări detaliate a simptomelor. Profesionistul medical va întreba pacientul despre simptomele sale, cum ar fi tuse, respirație respiratorie, respirație și presiune în pieptul lor. Aceștia vor analiza lucruri precum exerciții fizice, aer rece, boli respiratorii și expunerea la alergeni ca cauze posibile sau probleme agravante. Medicul va evalua rutina zilnică a pacientului și obiceiurile de somn, precum și frecvența, durata și severitatea simptomelor lor. 

După ce a trecut prin istoricul medical al pacientului, se efectuează o examinare fizică pentru a căuta simptome sau semne astmatice. Profesionistul medical va folosi un stetoscop pentru a asculta plămânii pacientului și pentru a asculta orice descoperiri respiratorii anormale, cum ar fi respirația respiratorie sau sunetele de respirație diminuate. Pe lângă verificarea pasajelor nazale, acestea caută boli alergice precum eczema sau rinita, care în general coincid cu astmul alergic.

Diagnosticul astmului alergic depinde foarte mult de rezultatele testării funcției pulmonare. Aceste examinări măsoară eficiența cu care plămânii pot inspira și expira aer, precum și cât de bine funcționează căile respiratorii. Cele mai frecvente două teste utilizate sunt testul Spirometrie și Fluxul expirator de vârf (PEF).

Spirometria evaluează cât de mult aer poate expira forțat o persoană după ce respiră adânc. Ajută la evaluarea performanței pulmonare, inclusiv fluxul de aer și volumul. Un model obstructiv, un model de recunoscut care indică blocajul căilor respiratorii în astmul alergic, este capabil să fie văzut cu ajutorul spirometriei. 

În monitorizarea PEF, cea mai rapidă rată la care o persoană expiră cu forță aer este măsurată folosind un dispozitiv portabil numit un contor de debit de vârf. Ajutor regulat de monitorizare a PEF în detectarea fluctuațiilor în fluxul de aer și la determinarea severității simptomelor de astm.

Gestionarea eficientă a astmului alergic depinde de recunoașterea alergenilor specifici care îl provoacă. În scopul identificării prezenței anticorpilor specifici de alergeni, testarea alergiei se efectuează prin teste de înțepătură a pielii sau teste de sânge (IgE specifice). Cantități mici de alergeni sunt aplicate pe suprafața pielii în timpul testării înțepării pielii, iar o reacție alergică este monitorizată ulterior imediat. Anticorpii specifici de alergeni sunt determinați în timpul testelor de sânge. Aceste teste susțin crearea unor regimuri de tratament specifice prin identificarea alergenilor la care o persoană este hipersensibilă.

Pentru a determina diagnosticul astmului alergic, testele de provocare sunt uneori necesare. Aceste investigații implică monitorizarea cu atenție a simptomelor pacientului și a funcției pulmonare, în timp ce le expun la alergeni suspectați sau declanșatori în circumstanțe controlate. Pentru a face un diagnostic adecvat, profesioniștii medicali exclud în continuare cauzele posibile ale simptomelor respiratorii, cum ar fi boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), disfuncția cordului vocal sau problemele cardiace.

Care sunt tratamentul și medicamentele pentru astmul alergic?

O strategie atotcuprinzătoare care implică precauții, medicamente și terapii preventive este necesară pentru gestionarea astmului alergic. Reducerea declanșatoarelor și prevenirea episoadelor de astm depinde foarte mult de educația pacientului, evitarea alergenilor și gestionarea mediului. Pentru a atenua simptomele și pentru a îmbunătăți funcția pulmonară, medicii prescriu frecvent medicamente, inclusiv corticosteroizi inhalați, beta-agoniști cu acțiune lungă, modificatori de leucotriene și beta-cu acțiune scurtă. Imunomodulatorii și inhalatoarele combinate ar putea fi necesare pentru persoanele cu astm alergic sever. 

Medicamentele noi interesante au potențialul de a avansa domeniul terapiei și de a spori rezultatele persoanelor cu astm alergic. Exemple includ termoplastia bronșică și agenții biologici. Pentru a crea un plan de tratament personalizat care să -și gestioneze eficient simptomele și să -și îmbunătățească calitatea vieții, pacienții trebuie să colaboreze îndeaproape cu specialiștii medicali.

Evitarea declanșatorilor este prima linie de protecție pentru tratarea astmului alergic. Oamenii ar trebui să -și identifice alergenii unici și să ia măsuri de precauție pentru a reduce expunerea. Aceasta include evitarea declanșatoarelor de mediu, cum ar fi polenul și poluarea, precum și menținerea înconjurării curate, fără praf, fără piept, fără animale de companie.

Punerea în aplicare a controalelor de mediu ar putea reduce expunerea la alergeni în continuare. Aceasta presupune utilizarea filtrelor de aer particulelor de înaltă eficiență (HEPA), utilizarea capacelor rezistente la alergeni pentru saltele și perne, spălări frecvente de pat cu apă caldă și menținerea nivelurilor scăzute de umiditate.

1. Corticosteroizi inhalați 

Corticosteroizii inhalați (ICS) sunt cele mai eficiente medicamente pentru astmul alergic. Corticosteroizii inhalați fac în primul rând această funcție prin recrutarea enzimei histone deacetilazei 2 (HDAC2) pentru a inversa acetilarea histonei, ceea ce oprește o serie de gene inflamatorii active.

Cu ajutorul reducerii răspunsului inflamator al căilor respiratorii, ICS atenuează simptomele de astm și reduce hiperresponsabilitatea căilor respiratorii. IC-urile sunt acum prima opțiune de tratament pentru gestionarea simptomelor de astm și evitarea exacerbărilor pentru toți pacienții cu astm cronică. 2-agoniști cu acțiune lungă inhalată sunt administrate frecvent în plus față de ICS pentru a îmbunătăți în continuare controlul astmului, ceea ce crește conformitatea și gestionează astmul la doze mai mici de corticosteroizi, cu toate acestea, ICS oferă un beneficiu terapeutic substanțial mai mic, deoarece inflamația este rezistentă la Impactul corticosteroidului.

La nivel celular, corticosteroizii inhalați diminuează cantitatea de celule inflamatorii, cum ar fi eozinofilele, limfocitele T, mastocitele și celulele dendritice, în căile respiratorii astmatice. Aceste efecte ale corticosteroizilor sunt aduse prin reducerea creării mediatorilor chimiotactici și a moleculelor de adeziune, precum și prin prevenirea celulelor inflamatorii precum eozinofilele, limfocitele T și mastocitele să supraviețuiască în căile respiratorii.

Deoarece corticosteroizii și agoniștii beta 2 inhalați sunt folosiți în mod obișnuit împreună pentru a trata astmul, acum se înțelege că aceste două grupuri de medicamente au interacțiuni moleculare semnificative. Expresia receptorilor de suprafață a celulelor este crescută de corticosteroizi datorită creșterii transcripției genelor a receptorilor beta 2. 

Datorită răspunsului lor slab la corticosteroizi, persoanele cu astm sever necesită doze mari de medicamente, iar un număr mic dintre ei dezvoltă rezistență totală. Majoritatea pacienților cu BPOC prezintă rezistență la corticosteroizi. Fumătorii cu astm sunt, în general, mai rezistenți la corticosteroizi și au nevoie de doze mai mari de corticosteroizi pentru a -și controla astmul.

2. Imunomodulatori

Numeroase celule, mediatori și citokine diferite sunt implicate în fiziopatologia astmului. De asemenea, este clar că anumite molecule sau căi au un rol mai mare la unii pacienți decât altele. Prin urmare, este dificil să găsești o terapie universală care să fie avantajoasă din punct de vedere clinic pentru toți indivizii.

Imunomodulatorii joacă un rol important în gestionarea astmului alergic. Imunomodulatorii sunt medicamente care ajută la controlul și modificarea reacției sistemului imunitar. Imunomodulatorii sunt folosiți pentru a controla reacția imună sporită la alergeni în stabilirea astmului alergic, scăzând astfel inflamația și hiperresponsivitatea căilor respiratorii. 

Anticorpii monoclonali sunt o familie mai recentă de imunomodulatori care vizează componente particulare legate de răspuns imun. Omalizumab și dupilumab sunt exemple de anticorpi monoclonali care sunt folosiți pentru a trata astmul alergic. Immunoglobulina E (IgE), un factor în reacțiile alergice, este inhibată de omalizumab. Dupilumab vizează interleukina-4 (IL-4) și interleukin-13 (IL-13), care sunt implicate în răspunsul inflamator alergic.

În funcție de cât de severă este astmul și de modul în care pacientul răspunde la tratament, aceste imunomodulatoare sunt utilizate singure sau în combinație. Au nevoie de modificări regulate și sunt adesea date de profesioniștii din domeniul sănătății pe baza cerințelor particulare ale pacientului.

Este semnificativ să ne amintim că utilizarea imunomodulatoarelor trebuie să fie supravegheată de un expert medical calificat în tratarea astmului alergic. Ei determină amploarea astmului, evaluează avantajele și dezavantajele potențiale ale fiecărui medicament și modifică strategia de tratament, după cum este necesar.

3. Modificatori de leucotriene

Modificatorii de leucotriene sunt o familie de medicamente utilizate pentru tratarea astmului alergic. Ele funcționează concentrându -se pe leucotriene, pe care celulele imune ale corpului le eliberează ca răspuns la o reacție alergică. Leucotrienele produc inflamație, bronhoconstricție (îngustarea căilor respiratorii) și formarea mucusului în plămâni, care duc la simptome de astm.

Există două tipuri de modificatori de leucotriene utilizați în mod obișnuit în tratamentul astmului alergic: antagoniști ai receptorului leucotrienei (Ltras) și inhibitori 5-lipoxigenază. 

Antagoniști ai receptorului leucotrienei (Ltras): aceste medicamente se leagă de receptorii în care leucotrienele s -ar atașa de obicei, blocând efectul leucotrienelor. Ltras fac acest lucru prin prevenirea dezvoltării mucusului, inflamației și contracției musculare netede, determinate de leucotriene în căile respiratorii. Exemple de Ltras includ Montelukast, Zafirlukast și Pranlukast.

5 inhibitori ai lipoxigenazei: aceste medicamente blochează acțiunea enzimei 5-lipoxigenazei producătoare de leucotriene. 5 inhibitori de lipoxigenază funcționează prin inhibarea acestei enzime, care scade întreaga generație de leucotriene și scade simptomele inflamației și astmului. 

Modificatorii de leucotrien sunt frecvent utilizați împreună cu corticosteroizii inhalați (ICS). Sunt în special de ajutor pentru persoanele cu astm alergic ale căror simptome sunt dificil de gestionat doar cu ICS. Modificatorii de leucotriene ajută la îmbunătățirea gestionării astmului, la scăderea frecvenței și intensității atacurilor de astm și la scăderea cerinței pentru medicamentele de urgență.

4. Inhalatoare combinate 

Gestionarea pe termen lung a simptomelor de astm este gestionată cu ajutorul inhalatorilor de astm combinație. Ei amestecă un corticosteroid și un beta-agonist cu acțiune lungă (LaBA), care sunt două medicamente inhalate separate. LaBA -urile sunt bronhodilatatoare care lărgesc și deschid căile respiratorii congestionate pentru a permite fluxul liber de aer, în timp ce corticosteroizii reduc inflamația. Aceste medicamente funcționează mai bine împreună pentru a reduce hiperresponsabilitatea căilor respiratorii și pentru a preveni atacurile de astm.

LaBA funcționează prin relaxarea mușchilor netezi care înconjoară căile respiratorii, care deschide căile respiratorii și îmbunătățește fluxul de aer. În urma acestui fapt, respirația și respirația sunt reduse. Formoterolul și salmeterolul sunt două laBA -uri utilizate frecvent.

Ingredientul ICS al inhalatorului combinat ajută la scăderea inflamației căilor respiratorii, ceea ce contribuie semnificativ la astmul alergic. Pentru a reduce umflarea și producția de mucus, funcționează prin inhibarea reacției inflamatorii în căile respiratorii. ICS -urile îmbunătățesc gestionarea generală a astmului prin reducerea inflamației, ceea ce ajută la prevenirea episoadelor de astm. Fluticasona, budesonida și beclometazona sunt ICS care sunt adesea utilizate.

Inhalatoarele combinate facilitează gestionarea astmului prin minimizarea numărului de inhalatoare pe care un pacient trebuie să le utilizeze. Această comoditate îmbunătățește respectarea medicamentelor și scade posibilitatea administrării problemelor de medicamente. 

În comparație cu utilizarea unui laBA sau a unui ICS singur, tratamentul combinat oferă o gestionare mai eficientă a simptomelor de astm. Tratează cu succes inflamația de bază, precum și semnele și simptomele bronhoconstricției, ceea ce duce la un control mai bun al astmului și un risc mai mic de flăcări.

În comparație cu utilizarea unui inhalator ICS singur, inhalatoarele combinate permit utilizarea unor doze mai mici de ICS. Odată cu includerea unui laBA, este posibil să se utilizeze doze mai mici de corticosteroizi, în timp ce încă controlează eficient inflamația, scăzând riscul de efecte adverse adverse prin utilizarea unor doze de steroizi mai mari.

5. Bronhodilatatoare cu acțiune lungă

Bronhodilatatoarele cu acțiune lungă (Labas) joacă un rol crucial în gestionarea astmului alergic. Labas produc în medie bronhodilatație de lungă durată până la 12 ore, în medie. Acestea diminuează simptomele, inclusiv respirația, lipsa respirației și tuse, păstrând căile respiratorii deschise.

Într -un regim de controler de astm, LaBA -urile sunt administrate frecvent pe lângă medicamentele ICS. Pentru a gestiona mai bine astmul, această combinație de medicamente ajută la reducerea atât a bronhoconstricției, cât și a inflamației căilor respiratorii.

 Exercițiul C provoacă bronhoconstricție la persoanele cu astm alergic. Înainte de a se angaja în activități fizice, laBA -urile sunt folosite pentru a reduce sau a opri simptomele care vin cu exerciții fizice.

Este crucial să ne amintim că Labas nu trebuie să fie niciodată administrat singur; Pentru că crește riscul de exacerbări severe de astm. În schimb, laBA -urile trebuie să fie întotdeauna combinate cu ICS. Lucrul îndeaproape cu un profesionist din domeniul sănătății este esențial pentru a dezvolta un plan de tratament eficient pentru astmul alergic, care includ utilizarea LaBAS, pe baza simptomelor pacientului, severitatea astmului lor și a altor variabile.

6. Bronhodilatatoare cu acțiune scurtă

Bronhodilatatoarele cu acțiune scurtă funcționează în principal prin relaxarea mușchilor netezi care înconjoară căile respiratorii. Aceștia își exercită acțiunea asupra receptorilor adrenergici beta-2 bronșici netede, provocând ca urmare, provocând relaxarea și bronhodilatația. Acest lucru îmbunătățește fluxul de aer și reduce simptomele astmatice.

În timpul episoadelor acute de bronhoconstricție, bronhodilatatoarele cu acțiune scurtă oferă o ușurare rapidă, deschizând căile respiratorii și permițând întoarcerea respirației normale. Ele au efect rapid - adesea în câteva minute - iar efectele lor persistă câteva ore.

Când vine vorba de tratarea simptomelor de astm acute, bronhodilatatoarele cu acțiune scurtă sunt recomandate ca primă linie de apărare. Acestea sunt prescrise frecvent pentru utilizare ocazională pentru a trata astmul sporadic sau ușor. Când apar simptome sau ca răspuns la declanșatori precum expunerea la alergeni, bronhoconstricția indusă de exerciții fizice sau infecții respiratorii, pacienților li se recomandă să le utilizeze după cum este necesar.

Bronhodilatatoarele cu acțiune scurtă sunt adesea o parte crucială a tratamentului special pentru astm. Aceste strategii sunt dezvoltate împreună cu profesioniștii din domeniul sănătății pentru a ajuta oamenii să -și gestioneze simptomele de astm și să își modifice regimurile de medicamente în conformitate cu nevoile lor specifice. În planurile de acțiune pentru tratarea simptomelor acute, bronhodilatatoarele cu acțiune scurtă sunt frecvent sugerate ca primă linie de terapie.

Poate fi utilizat tratamentul alergiilor pentru a trata astmul alergic?

Da, astmul alergic este tratat folosind aceleași metode utilizate pentru tratarea alergiilor. Principalele obiective ale tratării astmului alergic includ gestionarea și controlul simptomelor, scăderea frecvenței și intensității atacurilor de astm și îmbunătățirea calității generale a vieții pentru cei care au această afecțiune. Strategia de tratament combină frecvent medicamentele și metodele de evitare a alergenilor. Iată câteva tratamente tipice de alergie astmatică:

Corticosteroizii inhalați (ICS) sunt cele mai eficiente medicamente pentru astmul alergic. Corticosteroizii inhalați fac în primul rând această funcție prin recrutarea enzimei histone deacetilazei 2 (HDAC2) pentru a inversa acetilarea histonei, ceea ce oprește o serie de gene inflamatorii active.

Cu ajutorul reducerii răspunsului inflamator al căilor respiratorii, IC-urile atenuează simptomele de astm și reduce hiperresponsivitatea căilor respiratorii. 2-agoniști cu acțiune lungă inhalată sunt administrate frecvent în plus față de ICS pentru a îmbunătăți în continuare controlul astmului, ceea ce crește conformitatea și gestionează astmul la doze mai mici de corticosteroizi, cu toate acestea, ICS oferă un beneficiu terapeutic substanțial mai mic, deoarece inflamația este rezistentă la Impactul corticosteroidului.

Imunomodulatorii joacă un rol important în gestionarea astmului alergic. Imunomodulatorii sunt medicamente care ajută la controlul și modificarea reacției sistemului imunitar. Imunomodulatorii sunt folosiți pentru a controla reacția imună sporită la alergeni în stabilirea astmului alergic, scăzând astfel inflamația și hiperresponsivitatea căilor respiratorii. 

Anticorpii monoclonali sunt o familie mai recentă de imunomodulatori care vizează componente particulare legate de răspuns imun. Omalizumab și dupilumab sunt exemple de anticorpi monoclonali care sunt folosiți pentru a trata astmul alergic. Immunoglobulina E (IgE), un factor în reacțiile alergice, este inhibată de omalizumab. Dupilumab vizează interleukina-4 (IL-4) și interleukin-13 (IL-13), care sunt implicate în răspunsul inflamator alergic.

Gestionarea pe termen lung a simptomelor de astm este gestionată cu ajutorul inhalatorilor de astm combinație. Ei amestecă un corticosteroid și un beta-agonist cu acțiune lungă (LaBA), care sunt două medicamente inhalate separate. LaBA -urile sunt bronhodilatatoare care lărgesc și deschid căile respiratorii congestionate pentru a permite fluxul liber de aer, în timp ce corticosteroizii reduc inflamația. Aceste medicamente funcționează mai bine împreună pentru a reduce hiperresponsabilitatea căilor respiratorii și pentru a preveni atacurile de astm.

LaBA funcționează prin relaxarea mușchilor netezi care înconjoară căile respiratorii, care deschide căile respiratorii și îmbunătățește fluxul de aer. În urma acestui fapt, respirația și respirația sunt reduse. Formoterolul și salmeterolul sunt două laBA -uri utilizate frecvent.

Bronhodilatatoarele cu acțiune lungă (Labas) joacă un rol crucial în gestionarea astmului alergic. Labas produc în medie bronhodilatație de lungă durată până la 12 ore, în medie. Acestea diminuează simptomele, inclusiv respirația, lipsa respirației și tuse, păstrând căile respiratorii deschise.

Într -un regim de controler de astm, LaBA -urile sunt administrate frecvent pe lângă medicamentele ICS. Pentru a gestiona mai bine astmul, această combinație de medicamente ajută la reducerea atât a bronhoconstricției, cât și a inflamației căilor respiratorii.

Bronhodilatatoarele cu acțiune scurtă funcționează în principal prin relaxarea mușchilor netezi care înconjoară căile respiratorii. Aceștia își exercită acțiunea asupra receptorilor adrenergici beta-2 bronșici netede, provocând ca urmare, provocând relaxarea și bronhodilatația. Acest lucru îmbunătățește fluxul de aer și reduce simptomele astmatice.

În timpul episoadelor acute de bronhoconstricție, bronhodilatatoarele cu acțiune scurtă oferă o ușurare rapidă, deschizând căile respiratorii și permițând întoarcerea respirației normale. Ele au efect rapid - adesea în câteva minute - iar efectele lor persistă câteva ore.

Medicamentele pentru astmul alergic sunt disponibile într -o farmacie online? 

Da, medicamentele de alergie sunt disponibile în mod obișnuit în farmaciile online. Farmaciile online oferă o gamă largă de medicamente, inclusiv medicamente fără rețetă. Aceste platforme online oferă o modalitate convenabilă de a cumpăra medicamente fără a fi nevoie să vizitați o farmacie fizică.

De asemenea, este demn de remarcat faptul că disponibilitatea unor medicamente pentru alergii specifice variază în funcție de locație și de reglementările care reglementează vânzarea și distribuirea medicamentelor în țară sau regiune. Consultați întotdeauna cu un profesionist în domeniul sănătății sau farmacist pentru a stabili ce medicamente pentru alergie sunt potrivite pentru dvs. și dacă poate fi achiziționat online.

Care sunt modalitățile de a gestiona astmul alergic?

Mai jos sunt enumerate metodele de gestionare a astmului alergic. 

1. Prevenire 

O strategie atotcuprinzătoare care implică precauții, medicamente și terapii preventive este necesară pentru gestionarea astmului alergic.

2. Evitând declanșatorii 

Reducerea declanșatoarelor și prevenirea episoadelor de astm depinde foarte mult de educația pacientului, evitarea alergenilor și gestionarea mediului. Evitarea declanșatorilor este prima linie de protecție pentru tratarea astmului alergic. Oamenii ar trebui să -și identifice alergenii unici și să ia măsuri de precauție pentru a reduce expunerea. Aceasta include evitarea declanșatoarelor de mediu, cum ar fi polenul și poluarea, precum și menținerea înconjurării curate, fără praf, fără piept, fără animale de companie.

3. Medicamente 

Pentru a atenua simptomele și pentru a îmbunătăți funcția pulmonară, medicii prescriu frecvent medicamente, inclusiv corticosteroizi inhalați, beta-agoniști cu acțiune lungă, modificatori de leucotriene și beta-cu acțiune scurtă. Imunomodulatorii și inhalatoarele combinate ar putea fi necesare pentru persoanele cu astm alergic sever. 

Astmul alergic este periculos?

Da, astmul alergic este o afecțiune gravă și, dacă nu este gestionată în mod corespunzător, este potențial periculos. Severitatea astmului alergic variază de la o persoană la alta. 

Deși unele persoane au doar simptome moderate care sunt gestionate cu medicamente, altele pot experimenta episoade mai severe care se întâmplă mai frecvent. Un atac sever de astm poate fi fatal, necesitând îngrijiri medicale rapide