Ce este dismorfia corpului invers?

Ce este dismorfia corpului?

Dismorfia corporală, denumită medical tulburare dismorfică a corpului (BDD), se caracterizează printr -o preocupare cu defectele percepute în aspectul fizic, adesea invizibil sau minor pentru alții. Această tulburare este asociată în mod obișnuit cu o suferință semnificativă și o funcționare afectată. Amplasându-se în complexitatea BDD, acest articol își propune să lumineze o variantă mai puțin cunoscută: dismorfia corporală inversă.

Dismorfia inversă a corpului apare ca un contrast cu BDD, unde indivizii se percep ca fiind mai potriviți sau musculari decât sunt în realitate. Dr. Emily Harris, un psiholog specializat în tulburări ale imaginii corporale, afirmă: „În timp ce dismorfia tradițională a corpului se concentrează pe un defect perceput, dismorfia corporală inversă implică o percepție greșită a priceperii fizice sau a musculariei.”

Acest articol se străduiește să ofere o înțelegere cuprinzătoare a dismorfiei corpului invers. Include o explorare a simptomelor sale, a cauzelor de bază și a diferențierii de BDD -ul tradițional. Mai mult, abordează ramificările psihologice și abordările potențiale ale tratamentului, care stau la baza temei cheie a înțelegerii și gestionării acestei condiții complexe.

Înțelegerea dismorfiei corpului

Tulburarea dismorfică a corpului este definită în manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale (DSM-5) ca o afecțiune cronică de sănătate mintală caracterizată prin accentul obsesiv pe un defect perceput în aparență. Simptomele includ comportamente repetitive precum verificarea oglinzilor sau îngrijirea excesivă și gândurile persistente despre aspect.

Potrivit Serviciului Național de Sănătate (NHS), BDD afectează aproximativ 1% din populația din Marea Britanie, prezentând prevalența sa. Impactul psihologic al BDD este profund, ceea ce duce adesea la anxietate și depresie severă. Dr. Mark Griffiths, un psihiatru consultant, notează: „Pacienții cu BDD pot experimenta rușine și anxietate debilitată, care afectează sever funcționarea lor zilnică și calitatea vieții.”

Ce este dismorfia corpului invers?

Dismorfia inversă a corpului, o subcategorie a BDD, se caracterizează printr -o credință delirantă că corpul cuiva este mai musculos și mai potrivit decât este de fapt. Acest lucru contrastează cu BDD -ul tradițional, unde accentul este de obicei pe defecte sau defecte percepute. Dr. Harris explică: „Pacienții cu dismorfie a corpului invers sunt adesea preocupați de câștigarea mușchilor și pot subestima procentul de grăsime corporală.”

Conceptul de dismorfie a corpului invers a obținut recunoașterea la sfârșitul secolului XX, coincidând cu o concentrare a societății crescute asupra fizicilor musculare. Cercetările indică faptul că această variantă este mai răspândită în rândul bărbaților, în special a celor angajați în activități de culturism sau de fitness. Statisticile dezvăluie că până la 10% dintre bărbații care merg în gimnastică prezintă simptome ale dismorfiei corpului invers, subliniind relevanța acesteia în anumite populații.

Această variantă a BDD este adesea trecută cu vederea din cauza valorii sociale a musculariei, ceea ce duce la subdiagnostic. Dr. Griffiths subliniază importanța recunoașterii dismorfiei corpului invers, „La fel ca în cazul BDD -ului tradițional, cei care suferă de această variantă necesită o intervenție psihologică, întrucât riscă să fie comportamente extreme precum abuzul de steroizi și alimentația dezordonată.”

Explorarea dismorfiei corpului invers aruncă lumină asupra complexității tulburărilor de imagine corporală, subliniind nevoia unei înțelegeri nuanțate a diferitelor sale manifestări. Acest articol își propune să se aprofundeze mai mult în această afecțiune, oferind informații despre cauzele, simptomele și intervențiile potențiale.

Cauze și factori de risc

Factori psihologici

Dismorfia corporală inversă este înrădăcinată în factori psihologici complexi. Dr. Harris identifică un contribuabil cheie: „Stima de sine scăzută și o istorie a imaginii corporale negative pot predispune indivizii pentru a inversa dismorfia corpului”. Persoanele cu această afecțiune au adesea o percepție distorsionată a fizicului lor, ceea ce duce la o urmărire obsesivă a unui ideal fizic de neatins.

Influențe sociale și culturale

Influența normelor sociale și culturale nu poate fi subestimată. Media modernă glorifică adesea fizicile musculare, stabilind standarde nerealiste pentru atractivitatea fizică. Această presiune culturală, în special asupra tinerilor, poate favoriza dezvoltarea dismorfiei corpului invers. Un studiu realizat de Universitatea din Londra a dezvăluit că expunerea la imagini ale corpurilor musculare a crescut nemulțumirea față de propriul corp în rândul participanților de sex masculin.

Legături biologice sau genetice

În timp ce cercetările privind factorii biologici și genetici ai dismorfiei corpului invers sunt încă naționale, unele studii sugerează o predispoziție genetică la tulburările dismorfice ale corpului. Potrivit Dr. Griffiths, „Istoricul familial al tulburărilor similare poate crește riscul, ceea ce indică o posibilă componentă genetică.”

Simptome și manifestări

Semne comune

Semnul distinctiv al dismorfiei corpului invers este o preocupare obsesivă de a fi insuficient musculos. Persoanele pot petrece timp și resurse excesive pentru culturism, regimuri alimentare și suplimente. Adesea prezintă comportamente compulsive, cum ar fi verificarea frecventă a oglinzilor sau măsurători ale corpului.

Comparație cu dismorfia tradițională a corpului

Spre deosebire de dismorfia tradițională a corpului, unde accentul se concentrează adesea pe minimizarea unui defect perceput, dismorfia inversă a corpului se concentrează pe creșterea și exagerarea anumitor caracteristici ale corpului, în special musculari. Dr. Harris notează: „În timp ce ambele tulburări implică o imagine corporală distorsionată, manifestarea în dismorfia inversă a corpului este o supraestimare a dimensiunii și musculariei corpului.”

Un studiu de caz anonimizat implică „John”, un bărbat în vârstă de 25 de ani care, în ciuda faptului că are o construcție musculară, se percepe ca subdezvoltat. Rutina de gimnastică a lui John depășește trei ore pe zi, iar el urmează o dietă strictă, bogată în proteine. Viața sa socială și profesională a suferit din cauza fixării sale de a câștiga masă musculară.

Impact asupra sănătății mentale și fizice

Efecte psihologice

Ramificările psihologice ale dismorfiei corpului invers sunt semnificative. Efectele pe termen scurt includ anxietatea și gândurile obsesive, în timp ce efectele pe termen lung pot duce la depresie cronică și izolare socială. Dr. Griffiths afirmă: „Preocuparea constantă pentru imaginea corpului poate avea un impact grav asupra sănătății mintale, ceea ce duce la afecțiuni precum depresia și anxietatea socială.”

Riscuri pentru sănătatea fizică

Riscurile de sănătate fizică asociate cu dismorfia corporală inversă includ leziuni cauzate de supraexertare, dezechilibre hormonale din cauza abuzului de suplimente și a consumului potențial de steroizi. Aceste riscuri pot duce la probleme de sănătate pe termen lung, cum ar fi deteriorarea articulațiilor, problemele hepatice și afecțiunile cardiace.

Impact asupra calității vieții și a relațiilor

Dismorfia inversă a corpului poate afecta profund calitatea vieții și a relațiilor. Obsesia pentru realizarea unui anumit fizic poate duce la neglijarea relațiilor și responsabilităților personale. Dr. Harris observă: „Starea poate crea o ruptură în relațiile personale, deoarece indivizii pot retrage social sau pot neglija partenerii și familiile lor.”

În rezumat, dismorfia corporală inversă este o tulburare multifacetă influențată de factori biologici psihologici, sociali și potențiali. Simptomele sale diferă semnificativ de dismorfia tradițională a corpului și reprezintă provocări unice pentru sănătatea mentală și fizică, afectând calitatea generală a vieții.

Diagnostic și provocări

Diagnosticul dismorfiei corpului invers

Diagnosticarea dismorfiei corpului invers implică o evaluare psihologică minuțioasă. Dr. Emily Harris explică: „Diagnosticul se bazează în primul rând pe experiența subiectivă a pacientului, inclusiv suferința și preocuparea cu lipsa de musculare percepută”. Clinicienii folosesc criterii de la DSM-5 pentru a evalua amploarea obsesiei și impactul acesteia asupra vieții individului.

Provocări în recunoaștere și diagnostic

Una dintre principalele provocări în diagnosticarea acestei afecțiuni este obscuritatea relativă și lipsa de conștientizare, chiar și în cadrul comunității medicale. Dr. Mark Griffiths adaugă: „Pacienții adesea nu caută ajutor, deoarece societatea tinde să privească preocuparea pentru fitness ca o trăsătură pozitivă, mascând problemele de bază.”

Diagnostic greșit și suprapunere cu alte tulburări

Dismorfia corporală inversă poate fi diagnosticată greșit ca alte tulburări de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă sau tulburările alimentare din cauza simptomelor suprapuse. Dr. Harris notează: „Distincția constă în concentrarea specifică asupra câștigului muscular, care este unic pentru inversarea dismorfiei corpului.”

Tratament și management

Terapii psihologice

Terapia comportamentală cognitivă (CBT) este considerată eficientă în tratarea dismorfiei corpului invers. Această terapie ajută pacienții să -și conteste și să își schimbe convingerile distorsionate despre imaginea corpului lor. Dr. Griffiths afirmă: „CBT a arătat rezultate promițătoare în îmbunătățirea stimei de sine și reducerea comportamentelor obsesive.”

Medicamente și intervenții medicale

Deși nu există medicamente specifice pentru dismorfia corporală inversă, antidepresivele pot fi prescrise pentru a aborda simptomele asociate precum depresia sau anxietatea. Dr. Harris avertizează: „Medicamentele trebuie considerate ca parte a unui plan de tratament mai larg, inclusiv terapie.”

Schimbările stilului de viață și sistemele de asistență

Încorporarea schimbărilor de stil de viață sănătoase și construirea unui sistem de sprijin puternic este crucială. Implicarea într -un exercițiu moderat, echilibrat și căutarea sprijinului de la prieteni, familie sau grupuri de sprijin poate fi benefică. Dr. Griffiths recomandă: „Încurajarea unei relații sănătoase cu exercițiile fizice și imaginea corpului este esențială în gestionarea dismorfiei corporale inversă.”

Trăind cu dismorfia corporală inversă

Povești personale

Un interviu cu „David”, care a trăit de ani buni cu dismorfia corporală inversă, dezvăluie lupte zilnice. „Este o luptă constantă cu reflecția mea. Știu că logic sunt în formă, dar nu pot să nu mă simt inadecvat ”, împărtășește el. Povestea sa evidențiază conflictul intern cu care se confruntă mulți cu această afecțiune.

Strategii de copiere

Strategiile de coping includ consiliere periodică, practici de mindfulness și dezvoltarea de hobby -uri în afara regimurilor de fitness. David menționează: „Terapia și pictura au fost refugiul meu. Ei mă ajută să mă concentrez pe ceva dincolo de aspectul meu fizic. ”

Importanța sprijinului

Rolul sprijinului din partea familiei, prietenilor și furnizorilor de servicii medicale este pivot. David își creditează sistemul de sprijin pentru progresul său: „Înțelegerea și răbdarea lor au fost cruciale în călătoria mea spre acceptare.”

Concluzie

Acest articol s -a aprofundat în complexitățile dismorfiei corpului invers, subliniind simptomele, cauzele și impactul asupra sănătății mentale și fizice. Au fost discutate provocările diagnosticului și suprapunerea cu alte tulburări, alături de eficacitatea tratamentelor precum CBT și importanța unui mediu de susținere.

Înțelegerea și conștientizarea dismorfiei corpului invers sunt critice. Este o condiție care transcende o simplă entuziasm de vanitate sau de fitness, încapsulând lupte psihologice înrădăcinate profunde. Persoanele care se confruntă cu această tulburare sunt încurajați să caute ajutor și sprijin profesional, deoarece călătoria către recuperare și acceptare de sine este un proces de colaborare și continuu.