Diagnostic și testare a astmului

Asthma Diagnosis and Testing - welzo

Testarea și diagnosticul astmului

Introducere

Prezentare generală a astmului

Astmul este o afecțiune respiratorie cronică caracterizată prin inflamație și îngustare a căilor respiratorii, ceea ce duce la dificultăți în respirație, respirație șuierătoare, etanșeitate în piept și tuse. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), peste 339 de milioane de oameni din întreaga lume sunt afectate de Asthma1. Astmul poate fi declanșat de diverși factori, inclusiv alergeni, exerciții fizice, infecții respiratorii și poluanți de mediu.

 

Importanța diagnosticului precis

Diagnosticul precis este esențial pentru o gestionare eficientă a astmului. Dr. Lisa Sullivan, pulmonolog, explică că diagnosticarea greșită sau diagnosticul întârziat poate duce la un control slab al simptomelor, la un risc crescut de exacerbări de astm și la o calitate redusă a vieții. Mai mult, diagnosticul adecvat permite profesioniștilor din domeniul sănătății să dezvolte un plan de tratament individualizat, adaptat nevoilor specifice ale pacientului.

 

Obiectivele testării astmului

Obiectivele principale ale testării astmului sunt confirmarea diagnosticului, evaluarea funcției pulmonare, determinarea severității afecțiunii și identificarea potențialelor declanșatoare. Aceste teste permit furnizorilor de servicii medicale să elaboreze un plan de acțiune de astm adecvat și să monitorizeze eficacitatea tratamentului prescris.

 

Istoric medical și examinare fizică

Istoric medical detaliat

A lua un istoric medical cuprinzător este un pas crucial în diagnosticarea astmului. Profesioniștii din domeniul sănătății vor întreba despre simptomele pacientului, frecvența și severitatea acestora și potențialii declanșatori. Pentru a înțelege mai multe despre baza medicală din spatele astmului, citiți articolul nostru despre astm, cauze și tratamente.  Potrivit Dr. John Matthews, un specialist în astm, este esențial să se evalueze istoricul familial de astm și alergii al pacientului, deoarece o predispoziție genetică poate crește semnificativ riscul de a dezvolta afecțiunea. 

Simptome și declanșatoare

Pacienții vor fi întrebați despre experiențele lor cu simptome de astm frecvente, cum ar fi respirația șuierătoare, tuse, lipsa respirației și etanșeitatea toracică. De asemenea, li se vor întreba despre potențialii declanșatori, inclusiv expunerea la alergeni (de exemplu, polen, picături pentru animale de companie), infecții respiratorii, exerciții fizice și factori de mediu (de exemplu, fum de tutun, poluare a aerului).

Istoricul familial de astm și alergii

Un istoric familial de astm sau alergii poate crește riscul de a dezvolta afecțiunea. Pacienții ar trebui să furnizeze informații despre orice rude cu astm, rinită alergică, eczeme sau alte afecțiuni atopice.

 

Examen fizic

În timpul examinării fizice, profesioniștii din domeniul sănătății vor asculta plămânii pacientului pentru semne de respirație de respirație sau alte sunete anormale. De asemenea, aceștia pot examina pacientul pentru semne de alergii sau alte afecțiuni conexe, cum ar fi congestia nazală sau erupțiile cutanate.

 

Ascultând plămânii

Dr. Lisa Sullivan subliniază importanța ausculării sau ascultarea plămânilor pacientului, deoarece poate ajuta la identificarea respirației respiratorii sau a altor sunete anormale de respirație indicative ale astmului. Wheezing-ul este un sunet de fluier, care apare atunci când aerul curge prin căile respiratorii înguste.

 

Identificarea semnelor de alergii sau a altor condiții conexe

Alergiile pot juca un rol semnificativ în dezvoltarea și exacerbarea astmului. În timpul examinării fizice, profesioniștii din domeniul sănătății pot căuta semne ale afecțiunilor alergice, cum ar fi congestia nazală, erupțiile cutanate (de exemplu, eczema) sau ochii roșii umflați. Identificarea și abordarea acestor condiții poate ajuta la îmbunătățirea gestionării astmului.

 Diagnostic și testare a astmului

Testele funcției pulmonare

Spirometrie

Scop și procedură

Spirometrie este un test crucial al funcției pulmonare utilizat în diagnosticul și monitorizarea astmului. Măsoară volumul și fluxul de aer inhalat și expirat de un pacient. Dr. Jennifer Collins, pulmonolog, subliniază că spirometria este de neprețuit pentru evaluarea gravității obstrucției căilor respiratorii și evaluarea răspunsului unui pacient la tratament. În timpul procedurii, pacienții sunt instruiți să respire adânc și să expulzeze cu forță într -un dispozitiv numit spirometru. Acest test oferă informații valoroase despre funcția pulmonară a unui pacient și ajută la determinarea dacă există o obstrucție prezentă.

 

Interpretarea rezultatelor

Rezultatele spirometriei sunt exprimate în termeni de capacitate vitală forțată (FVC) și volum expirator forțat într -o secundă (FEV1). Raportul dintre FEV1 și FVC este utilizat pentru a determina prezența și severitatea obstrucției căilor respiratorii. Un raport FEV1/FVC redus poate indica astm sau alte boli pulmonare obstructive. Profesioniștii din domeniul sănătății folosesc aceste rezultate pentru a confirma un diagnostic, pentru a dezvolta un plan de tratament și pentru a monitoriza eficacitatea terapiilor.

 

Măsurarea maximă a fluxului

Scop și procedură

Un contor de debit de vârf măsoară viteza maximă la care o persoană poate expira, cunoscută sub numele de flux expirator maxim (PEF). Potrivit Dr. Karen McCoy, un pulmonolog pediatric, monitorizarea PEF poate ajuta la urmărirea controlului astmului și la identificarea semnelor timpurii ale unei exacerbări iminente. Pacienții sufla cu forță în debitul maxim, iar cel mai mare dintre cele trei lecturi este înregistrat. Acest test simplu, non-invaziv poate fi efectuat acasă și oferă informații esențiale despre funcția pulmonară a unui pacient. Faceți clic aici pentru a afla Cum se folosește un contor de vârf. 

 

Monitorizarea controlului astmului

Monitorizarea regulată a fluxului de vârf poate ajuta pacienții și furnizorii de servicii medicale să evalueze controlul astmului și să ajusteze planurile de tratament în consecință. O scădere constantă a PEF poate semnala o nevoie de medicamente sau intervenție sporite. Pe lângă detectarea modificărilor funcției pulmonare, monitorizarea maximă a fluxului poate ajuta, de asemenea, la identificarea potențialelor declanșatoare, ceea ce duce la un gestionare mai eficientă a astmului.

 

Teste de bronhoprovocare

Testele de bronhoprovocare, cunoscute și sub denumirea de teste de provocare, sunt utilizate pentru a determina hiperresponsabilitatea căilor respiratorii la pacienții cu astm suspectat. Aceste teste implică expunerea căilor respiratorii ale pacientului la diverși stimuli și evaluarea modificărilor funcției pulmonare.

Test de provocare a metacholinei

Testul de provocare a metacholinei implică inhalarea concentrațiilor crescânde de metacolină, o substanță care provoacă constricția căilor respiratorii. Dr. John Matthews afirmă că un test pozitiv, caracterizat printr -o scădere semnificativă a FEV1 după inhalarea metacholinei, poate ajuta la confirmarea unui diagnostic de astm. Acest test este util în special pentru pacienții cu funcție pulmonară normală în repaus, dar încă prezintă simptome de astm.

 

Test de provocare pentru exerciții

Un test de provocare a exercițiilor fizice evaluează funcția pulmonară a unui pacient înainte și după efortul fizic. Acest test este util în special pentru diagnosticarea bronhoconstricției induse de exerciții fizice, o manifestare comună a astmului. O scădere a funcției pulmonare în urma exercițiului fizic poate indica prezența astmului, iar furnizorii de servicii medicale pot dezvolta strategii adecvate pentru gestionarea simptomelor induse de exerciții fizice.

 

Test de provocare a aerului rece

În timpul unui test de provocare a aerului rece, pacienții respiră în aer rece în timp ce funcția lor pulmonară este monitorizată. O scădere semnificativă a funcției pulmonare după expunerea la aer rece poate fi indicativă pentru astm. Acest test îi ajută pe profesioniștii din domeniul sănătății să înțeleagă impactul factorilor de mediu asupra simptomelor și a managementului de astm al pacientului.

Teste suplimentare pentru diagnosticul de astm

Testarea alergiei

Testarea alergiei poate ajuta la identificarea alergenilor care pot declanșa sau agrava simptomele de astm. Identificarea și gestionarea alergiilor este crucială pentru un control eficient al astmului, deoarece expunerea la alergeni poate agrava inflamația și obstrucția căilor respiratorii.

Teste de înțepătură a pielii

Testele de înțepătură a pielii implică plasarea unor cantități mici de alergeni pe pielea pacientului și observarea reacției. Dr. Jennifer Collins observă că reacțiile pozitive, cum ar fi roșeața pielii sau umflarea, pot ajuta la identificarea potențialilor alergeni. Aceste informații permit furnizorilor de servicii medicale să dezvolte planuri de tratament individualizate care pot include evitarea alergenilor, măsuri de control al mediului sau medicamente pentru alergii.

Teste de sânge

Testele de sânge, cum ar fi imuno-testul pentru IgE specific alergenului, pot fi, de asemenea, utilizate pentru a identifica alergenii. Aceste teste măsoară nivelurile de anticorpi specifici produse ca răspuns la alergeni. Testele de sânge oferă o perspectivă suplimentară asupra profilului alergic al unui pacient, ghidând în continuare profesioniștii din domeniul sănătății în dezvoltarea strategiilor de tratament eficiente.

Radiografie toracică

O radiografie toracică poate ajuta la excluderea altor afecțiuni care pot imita simptomele de astm, cum ar fi pneumonia sau tumorile pulmonare. Deși nu sunt un test primar pentru diagnosticarea astmului, radiografiile toracice pot oferi informații valoroase despre sănătatea plămânilor generali a pacientului și pot identifica problemele de bază care pot contribui la simptomele respiratorii.

Analiza sputei

Analiza sputei implică examinarea probelor de mucus din căile respiratorii ale pacientului. Acest test poate ajuta la identificarea prezenței celulelor inflamatorii, cum ar fi eozinofile sau neutrofile, care pot indica un proces inflamator alergic sau non-alergic. Analiza sputei poate ajuta, de asemenea, la detectarea infecțiilor bacteriene sau virale care pot agrava simptomele astmului.

Test fracțional de oxid nitric expirat (FENO)

Testul FENO măsoară concentrația de oxid nitric în respirația expirată. Nivelurile ridicate de oxid nitric pot fi un marker al inflamației căilor respiratorii asociate cu astmul. Dr. Karen McCoy explică faptul că testul FENO poate ajuta furnizorii de servicii medicale să stabilească dacă astmul unui pacient este determinat în principal de inflamația alergică și de deciziile de tratament ghid. Acest test neinvaziv poate fi util în special pentru pacienții cu astm dificil de controlat sau pentru cei care necesită ajustări frecvente de medicamente. Prin încorporarea unei abordări de diagnostic cuprinzătoare care include istoricul medical, examinarea fizică și diverse teste de diagnostic, profesioniștii din domeniul sănătății pot diagnostica cu exactitate astmul și pot dezvolta planuri de tratament personalizate pentru a îmbunătăți controlul simptomelor și calitatea generală a vieții.

 

Diagnostic diferențial

Afecțiuni cu simptome similare

Mai multe afecțiuni se pot prezenta cu simptome similare cu astmul, ceea ce face ca diagnosticul să fie crucial pentru un tratament adecvat. Diagnosticul greșit poate duce la o gestionare inadecvată sau inadecvată, agravând potențial starea unui pacient.

Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)

BPOC este o boală pulmonară progresivă caracterizată prin limitarea fluxului de aer persistent. Dr. Jennifer Collins afirmă că, în timp ce BPOC împărtășește simptome similare cu astm, cum ar fi respirația, lipsa respirației și tuse, cele două afecțiuni diferă în cauzele lor de bază și abordările de tratament [1]. BPOC este cauzată în primul rând de expunerea pe termen lung la iritanți, cum ar fi fumul de țigară sau poluarea aerului și necesită un plan de tratament diferit de astmul.

Bronşită

Bronșita este o inflamație a tuburilor bronșice, care poate duce la tuse, respirație șuierătoare și lipsa respirației. Bronșita acută este de obicei cauzată de infecții virale, în timp ce bronșita cronică este adesea asociată cu expunerea pe termen lung la iritanți. Identificarea cauzei bronșitei și diferențierea acesteia de astm este esențială pentru gestionarea adecvată și rezolvarea simptomelor.

Boala de reflux gastroesofagian (GERD)

GERD apare atunci când acidul stomacal curge înapoi în esofag, provocând simptome precum arsuri la stomac, tuse și dureri în piept. Dr. Karen McCoy explică faptul că GERD poate imita simptomele de astm și chiar agravează astmul existent, ceea ce face importantă diagnosticarea și tratarea GERD la pacienții cu reclamații respiratorii [2].

 

Disfuncție de cordon vocal (VCD)

VCD este o afecțiune în care corzile vocale se constrâng în timpul inhalării, ceea ce duce la simptome precum scurtarea respirației, respirația și tuse. VCD poate fi ușor diagnosticat greșit ca astm, dar cele două afecțiuni necesită abordări diferite de tratament. Diagnosticul precis al VCD este crucial pentru a asigura gestionarea adecvată și pentru a preveni expunerea inutilă la medicamente pentru astm.

 

Importanța diagnosticului precis pentru un tratament adecvat

Diagnosticul precis este esențial pentru elaborarea unui plan de tratament eficient, adaptat la starea specifică a unui pacient. Diagnosticul greșit poate duce la tratamente necorespunzătoare sau ineficiente, ceea ce duce la agravarea simptomelor și scăderea calității vieții. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să ia în considerare posibilitatea diagnosticelor diferențiale atunci când evaluează pacienții cu reclamații respiratorii.

 

Clasificarea severității astmului

Severitatea astmului este clasificată pe baza frecvenței simptomelor și a funcției pulmonare, ceea ce este esențial pentru elaborarea unui plan de tratament adecvat. Programul național de educație și prevenire a astmului (NAEPP) clasifică gravitatea astmului în patru categorii:

 

Astm intermitent

Astmul intermitent se caracterizează prin simptome care apar nu mai mult de două zile pe săptămână și treziri de noapte din cauza astmului nu mai mult de două ori pe lună. Funcția pulmonară (FEV1 și PEF) este normală între episoade, iar pacienții necesită medicamente cu relief rapid rar.

 

Astm persistent ușor

Astmul persistent ușor implică simptome care apar mai mult de două zile pe săptămână, dar nu zilnic, cu treziri de noapte de trei până la patru ori pe lună. Funcția pulmonară este în general normală sau aproape normală, iar pacienții pot necesita medicamente controler pe termen lung pentru a gestiona simptomele.

 

Astm persistent moderat

În astmul persistent moderat, pacienții prezintă simptome zilnice, treziri pe timp de noapte mai mult de o dată pe săptămână și a redus funcția pulmonară. Acești pacienți necesită, de obicei, o combinație de medicamente cu controler pe termen lung pentru a menține controlul simptomelor și pentru a preveni exacerbările.

 

Tratamente de astm conexe

  1. Cumpărați inhalatoare de astm și tratament online
  2. Cumpărați Accuhaler de ventolin
  3. Cumpărați ventolin evohaler
  4. Cumpărați inhalator de salbutamol
  5. Cumpărați modulul Clenil
  6. Cumpărați inhalator de aerosol Qvar
  7. Cumpărați inhalator de salamol
  8. Cumpărați distanțier capabil
  9. Cumpărați Symbicort Turbohaler
  10. Cumpărați salamol easi respirați inhalator
  11. Cumpărați sereflo
  12. Cumpărați copilul Aerochamber
  13. Cumpărați Spiriva Respimat
  14. Cumpărați Sirdupla
  15. Cumpărați duoresp
  16. Cumpărați inhalator QVAR
  17. Cumpărați Turbohaler Pulmicort
  18. Cumpărați seretide Accuhaler
  19. Cumpărați Montelukast
  20. Cumpărați evohaler serevent
  21. Cumpărați inhalator Kelhale
  22. Cumpărați inhalator FOSTAIR
  23. Cumpărați inhalator flutiform
  24. Cumpărați Flixotide Accuhaler
  25. Cumpărați inhalator de bricanil
  26. Cumpărați inhalator atrovent
  27. Cumpărați inhalatorul Alvesco
  28. Cumpărați inhalator de aeromir

Articole și informații de astm legate

  1. Astm: definiție, cauze, semne și simptome, diagnostic și tratamente
  2. Trăind cu astm
  3. Astm alergic
  4. Astm fragil
  5. Diagnostic și testare a astmului
  6. Ghid de astm eozinofil
  7. Ghiduri de astm BTS
  8. Alergii și astm
  9. Boala căilor respiratorii reactive
  10. Am astm? (Test)
  11. Astmul este un handicap?
  12. Orientări frumoase despre astm
  13. Controlul astmului
  14. Diferența dintre astm și BPOC
  15. Disfuncție a cordului vocal
  16. Atacuri de astm
  17. Astm indus de exerciții fizice
  18. Ce face un inhalator cuiva fără un inhalator?
  19. Pot revendica PIP pentru astm?
  20. Cum se folosește un inhalator de astm
  21. Cum se folosește un debit de vârf
  22. Salbutamol este un steroid?
  23. Montelukast, efecte secundare și utilizări
  24. Aerd

Astmul persistent sever se caracterizează prin simptome continue, treziri frecvente pe timp de noapte și funcția pulmonară redusă semnificativ. Pacienții cu astm sever necesită adesea corticosteroizi inhalați cu doză mare, bronhodilatatoare cu acțiune lungă și medicamente potențial suplimentare, cum ar fi biologice sau corticosteroizi orali, pentru a -și gestiona starea.

 

Crearea unui plan de acțiune pentru astm

Un plan de acțiune pentru astm este un instrument crucial pentru gestionarea în mod eficient a astmului, deoarece ajută pacienții să înțeleagă cum să își monitorizeze și să controleze simptomele, să identifice declanșatorii și să știe când să caute asistență medicală.

Colaborarea cu profesioniștii din domeniul sănătății

Dezvoltarea unui plan de acțiune pentru astm implică o strânsă colaborare între pacient și furnizorul de servicii medicale. Dr. Jennifer Collins subliniază importanța comunicării deschise și a programărilor de urmărire periodică pentru a crea un plan personalizat care să se potrivească nevoilor și stilului de viață al pacientului.

Identificarea declanșatorilor și dezvoltarea strategiilor pentru a le evita

Identificarea și evitarea declanșatoarelor de astm este un aspect esențial al gestionării afecțiunii. Declanșatorii obișnuiți includ alergeni, iritanți, infecții, exerciții fizice și schimbări meteorologice. Prin identificarea declanșatorilor specifici, pacienții pot dezvolta strategii pentru a le minimiza expunerea și a reduce riscul de flăcări de astm.

Monitorizarea și reglarea tratamentului, după cum este necesar

Planurile de acțiune pentru astm includ de obicei instrucțiuni pentru monitorizarea simptomelor și funcția pulmonară, precum și orientări pentru ajustarea dozelor de medicamente bazate pe severitatea simptomelor. Dr. Karen McCoy explică faptul că monitorizarea periodică permite pacienților și furnizorilor de servicii medicale să identifice tiparele și tendințele, permițând ajustările în timp util la tratament și prevenirea exacerbărilor.

 

Concluzie

Importanța diagnosticului în timp util și a unui management eficient

Diagnosticul la timp și gestionarea eficientă a astmului sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor, îmbunătățirea calității vieții pacientului și reducerea riscului de atacuri severe de astm. O abordare cuprinzătoare a testării, diagnosticului și tratamentului poate ajuta pacienții să obțină un control mai bun al astmului și să trăiască o viață mai activă și mai împlinitoare.

 

Trăind bine cu astm prin testare, diagnostic și tratament adecvat

A trăi bine cu astm este realizabil prin testarea corespunzătoare, diagnosticul și tratamentul. Lucrând îndeaproape cu profesioniștii din domeniul sănătății și dezvoltând un plan de acțiune personalizat de astm, pacienții își pot gestiona cu succes starea, minimizând simptomele și pot reduce impactul astmului asupra vieții lor de zi cu zi.
Share article
Obțineți 10% din prima comandă

În plus, obțineți scoop -ul din cel mai recent conținut și actualizări din buletinul nostru lunar.